Problemele și oportunitățile Rusiei

Iata o declaratie mai veche a lui Putin care explica credo-ul lui cu privire la viitorul Rusiei: “cand impingi un arc, vine o vreme cand arcul impinge inapoi”. Daca ne uitam la unde era Rusia acum 10 ani si unde este acum, putem spune ca arcul deja a impins inapoi si a impins bine, pe toate planurile: politic, geopolitic, militar, economic, ideologic.

Planificarea strategica multi-anuala

Spre deosebire de democratiile vestice unde alegerile frecvente obliga politicienii sa incropeasca solutii temporare la orice tip de probleme, pentru a putea castiga din nou alegerile, in Rusia si in China lucrurile stau altfel si planurile de dezvoltare pe perioade indelungate pot fi duse la capat avand efecte spectaculoase cum s-a vazut in China si deocamdata mai putin in Rusia. Insa Putin vine din urma …

As aminti aici si cateva chestiuni legate de tratarea chestiunii creditarii la nivel global, ajunsa la punctul mort in care cresterea economica nu mai poate tin pasul cu viteza necesara a cresterii volumului de bani care este o consectinta intriseca a modelul financiar actual. Desi solutia fireasca in cazul crizei creditelor era rezolvarea acesteia pentru a evita agravarea problemei, sub presiunea alegerilor politicienii au evitat dusul rece necesar si au ales amanarea probleme prin cresterea plafonului datoriei. Aceasta se intampla frecvent in SUA, ultima marire fiind chiar zilele acestea. Evident la mijloc mai sunt si alte motive, cum ar fi lobby-ul bancar, insa lobby-ul are doar rolul de finantator al alegerilor, scopul final fiind castigarea acestora. Ori, cu sau fara banii bancherilor, dusul rece ar fi catastrofal pentru orice politician, deoarece efectele pozitive sunt greu de prevazut si rezultatele s-ar vedea dupa ceva timp, pe cand supraindatorarea poate avea rezultate instant.

Problema demografica

As dori sa incep cu o chestiune mai facila si peste care voi trece repede: problema demografica. Desi Rusia are o rata a natalitatii alarmanta (chiar mai dezastruoasa decat Romania), cei care leaga problema demografica de rezilienta economica a Rusiei sau de capacitatile sale militare viitoare, se insala amarnic.

Scaderea fortei de munca este compensata de rusi prin afluxul de imigranti economici din Asia Centrala. Oricat de saraca ne-ar pare noua Rusia din afara (presa mainstream proiecteaza deseori o falsa imagine de Rusie aflata pe marginea prapastiei din cauza sanctiunilor), realitatea este ca sunt tari mult mai sarace ca Rusia in Asia si mai nou in Orientul Mijlociu. Peste 15% din forta de munca din Rusia sunt emigranti [1] si spre deosebire de Europa de Vest unde acestia primesc case, ajutoare sociale si salariu minim, in Rusia, drepturile muncitorilor si mai ales ale muncitorilor imigranti sunt mult mai mici sau chiar lipsesc cu desavarsire. Rusia nu va avea deci o problema cu forta de munca, nefiind deloc imposibil mentinerea unei economii bazata pe resurse naturale si pompata cu forta de munca ieftina la discretie.

De altfel, Rusia se afla in topul tarilor dupa numarul fortei de munca cu peste 76 milioane desupra Japoniei (65), Germaniei (45) sau Romaniei (9). Va puteti imagina de ar putea face Germania cu o forta de munca dubla si cu resursele Rusiei?

Prietenii si neprietenii

Principala problema a Rusiei este faptul ca la Washington multi nu iubesc Rusia ca sa nu mai zicem ca unii doresc sa o rada de pe fata pamantului. Poate si principalul avantaj al Rusiei la aceasta problema este ca americanii cu bani iubesc Rusia deoarece ofera cele mai sigure si profitabile randamente, mai ales in ultimii ani, in epoca dobanzilor negative cand banii alearga in colt in colt in cautarea randamentelor. Exista asadar doua mari tabere in SUA: una care doreste sa loveasca in Rusia (indeosebi tabara politica si militara) si alta care doreste sa beneficieze de pe seama Rusiei (finantele). Hmm, oare cine va castiga? Greu de raspuns la aceasta intrebare si desi as inclina spre finante (bancile conduc lumea) imi aduc aminte de o faza din House of Cards cand in conflictul cu un miliardar, presedintele SUA l-a amenintat: “You may have all the money, Raymond, but I have all the men with guns” (vezi VIDEO). Viata bate filmul si nu stim care va fi rezultatul. Deocamdata insa este clar ca Trump are alte prioritati si Rusia nu e pe lista lui.

Esecul sanctiunilor

“Pentru o tara aflata sub sanctiuni, se construieste al dracului de mult in Moscova” – expert militar american intors din vizita in Rusia acum doua saptamani (sursa)

Este evident ca sanctiunile asupra Rusiei au fost un esec, deoarece daca nu esuau, pana acum Rusia ar fi dat inapoi Crimeea – ca doar de aia au fost date sanctiunile, nu?! Nu doar ca Rusia nu are de gand sa dea inapoi Crimeea, dar intre timp s-a apucat sa construiasca si ditamai podul care o sa lege direct peninsula de teritoriul rusesc si de asemenea, Rusia va incepe exploatarea campurilor petrolilere din Marea Neagra care apartineau Ucrainei si care prin preluarea Crimeei, devin acum de facto proprietatea Rusiei.

Este evident ca Germania si restul UE nu se pot lipsi de gazele rusesti, ba din contra, au nevoie de mai multe. Ori Rusia traieste din gaze si petrol. Rusia a fost infinit mai afectata de pretul petrolului decat de sanctiunile impuse de americani.

Paradoxal, sanctiunile au avut chiar un efect pozitiv: au ajutat dezvoltarea economiei Rusiei prin diversificare si prin eliminarea companiilor ineficiente care operau mai mult pe credit, gratie fluxului de bani care cauta mereu randamente sporite acolo unde dobanzile negative nu au ajuns inca.

In ciuda sanctiunilor, marile companii din vest care doresc o piata de desfacere de 144 de milioane de oameni nu au stat departe [2] si au profitat din plin de caderea rublei pentru a face investitii majore in domeniile retail dar si productie (cum ar fi Ikea). Nivelul investitiilor straine nu a ajuns inca la nivelurile anterioare razboiului din Ucraina dar sanctiunile nu au facut decat sa tina departe pe “cautatorii de aur”  care ar fi pompat in piata creditelor cum s-a intamplat in Romania inainte de 2008 si sa invite companiile cu perspectiva pe termen lung care au adus nu doar finante ci si au stimulat dezvoltarea locala.

Cu toate acestea, Rusia este constienta ca daca sanctiunile actuale nu au lovit-o fatal, exista riscul ca o eventuala noua runda de sanctiuni mult mai dura sa poata avea efect. In ce conditii ar putea sa se intample asta vom vedea mai tarziu: cert este ca Rusia doreste si sa aiba libertatea sa opereze “geopolitic” cat mai putin constransa si totodata sa fie indispensabila vestului astfel incat sa nu poata fi eliminata din economia mondiala.

Este evident ca adevaratele sanctiuni care ar putea lovi Rusia ar fi oprirea achizitiei de gaze din partea UE, insa tocmai din cauza acestei imposibilitati, Rusia incearca sa isi diversifice parghiile prin care se poate mentine indispensabila si pe langa parghia resurselor, mai nou lucreaza la un nou proiect de infrastructura gigant prin care incearca sa permita transport terestru al bunurilor din Asia pentru Europa de Vest. Mai precis, Rusia incearca sa dezvolte infrastructura rutiera si feroviara care va permite transportul de marfa din Japonia, China si Koreea de Sud la costuri infime si durate mult mai bune decat transportul maritim.

Razboiul din Siria

Sa reamintim ca razboiul din Siria nu este altceva decat tentativa europenilor de a se taia de gazele rusesti prin constructia unei conducte care sa aduca gaze lichefiate din Quatar [3]. La pachet cu acest argument, implicarea Rusiei in Siria vine evident si cu “relansarea arcului”, adica cu incercarea Rusiei de a creste costul “americanizarii” teritoriilor detinute anterior de Rusia. Este evident ca Rusia a trasat o linie pentru NATO peste care trecerea va costa mult mai mult. Aceasta linie este granita actuala a NATO, fara Ucraina si Siria / Turcia. Am putea spune chiar, ca in Turcia, NATO chiar pierde incet controlul, aceasta si multumita Rusiei care l-a savat pe Erdogan de lovitura de stat care ar fi facut ca Turcia de astazi si de maine sa arate cu totul altfel.

Nu putem spune ca Rusia poate dicta in ziua de astazi, in sensul ca acceptam ideea ca daca SUA chiar vrea, poate invada Siria cu forte terestre si il poate elimina pe Assad in 2-3 saptamani. Insa costul acestui razboi va fi foarte mare pentru americani si acest cost Rusia il poate dicta. De la oferirea de armament si consultanta lui Assad, pana la sprijinul direct cu avioane si tancuri, influenta Rusiei mareste costul pentru americani chiar pana acolo in a-i da inapoi si a accepta status-quo-ul, cum s-a intamplat in Ucraina unde “democratia” a ajuns acolo unde a tras Rusia linia.

Noul drum al matasii

Am amintit anterior fragmentar proiectul Rusiei de a participa la un nou drum al matasii care sa aduca terestru marfurile din Asia inspre Europa. Proiectul este unui gigant si implica investitii de sute de miliarde de dolari si colaborare cu China si cu alte state asiatice. Practic, banca BRICS (actual New Development Bank) a fost formata pentru a facilita investitia in proiecte de infrastructura comune in principal ruso-chineze. Pe acest nou drum al matasii vor circula insa nu doar marfuri dinspre Asia (in principal China) inspre Europa, ci si resurse dinspre Rusia inspre China. China va avea in principal nevoie de mancare pentru populatia numeroasa si cu un standard de viata din ce in ce mai ridicat.

O data completat acest drum – o retea de drumuri, in fapt, atat rutiere cat si feroviare – costul transportului marfurilor din Asia (China, Japonia, Koreea si altele) inspre Europa ar putea scade dramatic. Imaginati-va cum ar fi o ieftinire cu 10% a tuturor produselor de la hypermarket (care 99% sunt fabricate in China). Nu doar ca economic Rusia ar da lovitura, insa Rusia ar deveni precum Iranul, indispensabila economiei mondiale – scoaterea ei totala riscand un impact major asupra intregii economii. Inchei comentariile despre noul drum al matasii cu mentiunea ca deja multe parti din acest proiect au fost completate si China este implicata cu investitii, companii si forta de munca in realizarea lui. De altfel, dupa cum stim, China a realizat deja o linie de cale ferata de mare viteza (200-299 km/h) care leaga estul (China economica este de fapt coasta de est) de partea de nord-vest a tarii unde reteaua se poate prelungi atat inspre Kazakhstan cat si spre Rusia. Pentru cei interesati de topicul transportului terestru dinspre Asia spre Europa, le recomand Wikipedia -> Eurasian Land Bridge.

Gazul rusesc – cordonul ombilical care leaga Rusia de Europa

In prezent nu exista alternative la gazul rusesc. Germania si alte mari tari europene depind de acesta pentru a putea supravietui economic. Importanta pentru Germania a gazului rusesc reiese din faptul ca Merkel nu-si permite sa se certe cu Putin si chiar recent a adus vorba de “inlesnirea” sanctiunilor. Dupa cum am mai mentionat, singura alternativa a gazului rusesc a fost conducta din Quatar care urma sa aduca gaze pentru europeni si sa treaca prin Siria si la care Assad s-a opus, de unde i s-a tras si “antipatia” americanilor si tentativa de anihilare.

Singura problema a rusilor in prezent o constituie ucrainieni care pe langa frecusurile cu neplata (anterioare conflictului militar) si tentativele de apropiere de UE / NATO, maresc costul transportului. La aceasta problema rusii lucreaza din greu de ceva ani buni. Dar nu doar Ucraina este riscanta pentru rusi, ci si Belarusul. Ideal pentru rusi ar fi sa aiba granita comuna cu nemtii si sa le poata furniza gaz ieftin si in cantitati cat mai mari pentru un beneficiu reciproc imens.

O prima solutie la aceste probleme o constituie dublarea capacitatii conductei Nord Stream catre nemti care vine prin Marea Baltica, evitand astfel “intermediari”. De asemenea, in incercarea de a evita Ucraina si din nevoia de a acoperi si mai mult partea de sud, Rusia a incercat conducta South Stream, blocata insa de UE.

Multa lume nu a inteles de ce UE a blocat aceasta conducta care ar fi eficientizat transportul de gaze rusesti si ar fi produs beneficii nenumarate in regiune si intregii Europei Centrale dar nu numai. Problema a fost temerile europenilor de santajul rusilor si legandu-se de unele legi europene, au cerut ca infrastructura sa fie separata de furnizor. Ori, cine se apuca sa faca ditamai conducta pe mii de kilometrii, daca nu are asigurat ca va si gasi furnizorii care sa o foloseasca?

Rusii, ca producatori sunt direct interesati sa aiba desfacere si ar fi fost gata sa investeasca in construirea conductei, neacceptand insa sa ofere un cec alb europenilor prin contracte de furnizare dar fara sa administreze si conducta. Practic, pentru rusii nu ar fi schimbat nimic cu situatia din Ucraina o conducta administrata de altii, pe care acestia sa o poata inchida cand vor sau maine-poimaine sa o lege de Quatar sau alte tari din Asia Centrala care pot oferi gaze pentru europeni dar care nu au in prezent infrastructura si nu vor putea avea-o prea curand.

Din aceste motive, rusii au ales o alta solutie: vor face din Turcia un hub de energie, ei ocupandu-se de conducta pana la turci iar acestia vor fi responsabili pentru distribuirea ei in UE. Evident ca rusii ajung tot prin intermediari in UE, de data aceasta prin Turcia, insa asta e situatia, fiind legati de maini si neavand prea multe optiuni. Pare total de neinteles de ce prefera rusii sa mearga pe mana turcilor cand ar putea foarte usor sa “rezolve” cu Belarusul desi a avut si cu acesta dispute. Nu am personal inca o explicatie la aceasta problema, poate doar doua raspunsuri posibile:

  1. diversificarea – rusii vor alternative, pentru a putea si acoperi zone mai multe dar si pentru a nu-si pune ouale in aceeasi oala (adica catre aceiasi beneficiari din nordul si centrul Europei); sudul Europei este inca o piata unde Rusia are oportunitati imense
  2. expansiunea si mai mare pe servicii si alte operatiuni decat cele de productie / furnizare; viitoarea conducta din sud va transporta nu doar gaz rusesc; Rusia are deja o prezenta pe piata europeana si cu investitii in rafinarii si retele de peco-uri; colaborarea ruso-turca este mult mai larga si era firesc ca Rusia sa fie prezenta ca partener pentru turci la aceasta conducta necesara sudului Europei;

Rusia – o China in devenire

Este greu de acoperit intr-un articol toate oportunitatile si capacitatile Rusiei care ii asigura acestei tari toate premizele pentru a se mentine nu doar ca putere regionala si chiar pentru a redeveni o putere globala dominanta. Nu vreau sa par pompos sau sa par ca am anumite afinitati sau iluzii: am incercat sa fiu cat se poate de obiectiv in tot ce am scris pana acum si pot raspunde detaliat acolo unde sunt neclaritati. Iata doar cateva alte idei enumerate pe scurt pe care nu mai am rabdare sa le detaliez:

  • ruta arctica – daca incalzirea globala chiar e reala si polul nord se va topi, Oceanul Arctic poate oferi o alternativa importanta la rutele maritime actuale intre Asia si Europa; ca sa dam doar un exemplu, de la Yokohama la Rotterdam, pe ruta arctica se scurteaza cu 25% durata (si costurile, evident) transportului de la 39 de zile (pe sud) la 29 de zile (pe nord) [4]
  • petrolul si alte resurse: desi am discutat mai ales despre gaz, Rusia are insa atat de mult petrol incat nici nu au facut inca o evaluare prea clara a rezervelor; o evaluare realista este oricum greu de discutat, fiecare tara incercand sa tina secreta aceasta cifra; Rusia este insa in topul producatorilor de petrol si exporta 70% din ceea ce produce restul fiind rafinat intern; Rusia are atat de mult petrol incat nu are ce sa faca cu el; eu am suspectat caderea pretului petrolului pe tentativa americanilor de a lovi in economia Ruseasca care hraneste bugetul militar al Rusiei insa foarte probabil, abundenta petrolului este adevarata explicatie a caderii pretului; se pare ca asistam la un paradox in prezent: tehnologia evolueaza atat de rapid incat avansul tehnologic in domeniul exploatarii petroliere cat si eficientizarea consumului (nu doar in domeniul automobilelor, ci in toate domeniile) au facut ca productia sa poata creste (la aceleasi costuri sau chiar mai mici) in tandem cu scaderea consumului; deci bye-bye oil peak deocamdata; totodata, pentru Rusia, petrolul este ca o prajitura pe care nu o poate manca si care foarte probabil se va strica curand; situatia este de asa natura incat pretul petrolului este blocat si Rusia trebuie sa isi diversifice rapid economia mai ales deoarece la orizont se intrevede din ce in ce mai mult trecerea pe noi tehnologii care sa depinda si mai putin de pretul petrolului;
  • energia nucleara: Rusia este prima tara care a avut o centrala nucleara civila si are o mare felie din totalul de centrale nuclearale, avand tehnolgie si experienta care ii permit sa devina furnizor complet oricarei tari care doreste: de la consultanta si training, pana la constructie si materie prima; din cunostintele mele, in Turcia Rusia deja construieste o mega-centrala nucelara in timp ce noi stam la Cernavoda de 30 de ani fara sa miscam un deget, de frica sa nu ne faca rusii un mare bine daca le-am oferi lor reactoarele care asteapta investitorii;
  • productia de armament: daca exista o industrie care a avut boom in ultimii ani in Rusia, aceasta este industria de armament; deoarece am tratat pe larg despre importanta unei industrii de armament cat mai ptuernice intr-un articol mai vechi, ma voi limita doar la a da cateva cifre: 20% crestere in 2013, 48% in 2014 si 6% in 2015 – evolutia vanzarilor de arme ale Rusiei; de asemenea: 8% cota de piata a Rusiei la nivel mondial, locul 3 dupa SUA si Marea Britanie in 2015; in domeniul armelor. Rusia are cativa noi clienti importanti: India, Turcia, Iran si surprizator Irak-ul; in Irak chiar, Rusia are proiecte in domeniul petrolului fiind partener al guvernului in exploatarea unor campuri si castigand din ce in ce mai mult teren, probabil datorita ajutorului dat de iranieni; in Irak,
  • situatia financiara si promovarea rublei; lansarea Bancii BRICS; Rusia are o rata mica de indatorare si o situatie financiara stabila in prezent, trecand printr-o perioada dura in care rubla a fost lovita din plin; masurile luate de Banca Centrala a Rusiei au stabilizat situatia si au oferit perspectivele unei cresteri organice solide; diversificarea platilor si deplasarea pe folosirea valutelor proprii in platile reciproce cu diverse state, reprezinta raspunsul Rusiei la marginalizarea de pe piata financiara si la riscul scoaterii din circuitul financiar Swift; Rusia a invatat lectia Iranului si s-a pregatit din timp, participand alaturi de China la dezvoltarea unei alternative [5]; de asemenea, pe plan financiar Rusia joaca alaturi de China, facand front comum mai ales in FMI unde tarile BRICS se apropie drastic de procentul de 25% la care este permis folosirea dreptului de veto ceea ce ar oferi un levier de influenta important Chinei si Rusiei in finantele mondiale dominate in prezent de SUAș

Riscurile socio-politice

Nu vom intra prea mult in tratarea situatiei politice din Rusia, deoarece nu stim nimic. Nimeni nu stie de fapt nimic, in afara faptului ca la rusi nu e democratie ca la europeni. Oprimarea presei libere (o gogoasa, de altfel), interzicerea ONG-urilor, protestele firave si faptul ca din cand in cand vreunul de prin opozitie mai este impuscat sunt doar cateva chestiuni care nu ne spun prea mult.

Principala intrebare este insa in ce masura Putin a reusit sa controleze total centrele de putere care decid sau Putin este doar un papusar, asa cum se intampla de obicei in SUA unde presedintele este controlat total de centre de interese obscure. Se discuta uneori de FSB si de puterea pe care serviciul o are si despre cum Putin nu este decat un tovaras dintre mai multi care a reusit sa mentina un echilibru si sa apere interesele celorlalti tovarasi.

Multi zic, ca la cat de salbatica e Rusia, sa ne multumim ca il avem pe Putin si ca nu avem alti turbati cum se intampla in Koreea de Nord.

Nu putem visa la o democratizare a Rusiei, asa cum nu putem visa la o democratizare a Romaniei. Democratia romaneasca este originala si are specificul ei in contexul geopolitic actual: avem presa libera, deoarece suntem si noi a cincea roata la UE, au nevoie de paznici la granita de nord si totodata de sclavi care sa le stearga la fund babacii, de aceea ne-au primit si pe noi si prin urmare, ne-au oferit democratie si libertate – nu asa se spune? Ca democratia noastra e consecinta apartenentei la UE, ca si cum cei care au murit in 89 au facut-o de fraieri?

Social, Rusia este o tara ratata, o societate in deriva. Demografia, coruptia, dependenta de tatuc, nu au permis dezvoltarea unei societati bazate pe principii capitaliste si nici cu afinitati prea mari catre libertate si democratie. Aceasta ar fi insa doar o parte a problemei. Cealalta parte este ca Rusia nu este deloc omogena, fiind un amalgam de popoare cu mentalitati si aspiratii variate. Este doar o chestiune de timp pana cand impactul globalizarii si al societatii deschise (cu sau fara organizatiile lui Soros), consecinta fireasca a tehnologizarii, vor produce valuri de transformari care vor pune sub semnul intrebarii chiar supravietuirea federatiei in forma actuala. In final, Rusia nu este deloc ferita de pericolul musulman. Daca deocamdata primavara araba s-a oprit in Siria, fiind mult “de munca” aici, nu este exclus ca Rusia sa devina viitorul target al inginerilor sociali iar filonul musulman sa fie o noua bomba cu declansare intarziata pe care americanii o plaseaza rusilor, pe langa toate celelalte (pretul petrolului, sanctiuni, Ucraina etc).

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Bloomberg: Russia Wants Immigrants the World Doesn’t

[2] Bloomberg: Big Western Companies Are Pumping Cash Into Russia

[3] Zerohedge: The Oil-Gas War Over Syria (In 4 Maps)

[4] Rules for Polar Shipping Advance

[5] RT: Russia’s banking system has SWIFT alternative ready

Cum va reacționa Rusia la atacul SUA asupra Siriei?

Rusia nu va sta cu mainile in san, fiind obligata ca o mare putere ce se crede sa reactioneze. Inainte de a striga “incepe Razboiul” prin razboi cu R mare intelegand bineinteles confruntarea directa intre SUA si Rusia cu potentialul de a escalada rapid in folosirea nuclearelor si distrugerea intregii planete, inainte de ne speria ca pana aici ne-a fost cu viata normala – cat de cat – sa ne linistim putin: inca nu a inceput. Mai trebuie arse cateva etape. Razboiul (cu R mare) poate incepe fie accidental (mai putin probabil) fie atunci cand nu mai exista alternative si cand fie SUA nu au ce sa mai faca si trebuie sa atace direct pe Rusia, fie vice-versa.

Prin accident, nu ne referim aici nici macar de bombardarea – neintentionata sau intentionata dar “punctuala” de catre o putere a unui avion sau a unor asset-uri ale celeilalte puteri. De exemplu, eu nu cred ca daca americanii distrugeau “intamplator” si cateva avioane rusesti sau omorau cateva trupe in atacul asta, rusii raspundeau imediat cu lansarea de nucleare catre americani. Nici macar probabil nu raspundeau cu aceeasi masura. Razboiul in Siria este inca un proxy-war si nici SUA nici Rusia nu sunt interesate de o confruntare directa. Assad nu este decat un pion si Siria nu este decat o tabla de sah pe care se desfasoara un joc pe cat de dramatic pe atat de complicat si inutil intre marile puteri.

Rusia are mai multe variante de raspuns si pun pariu ca Putin nu s-a decis inca – poate de aceea si tace si nu a declarat nimic, lasandu-l pe Medvedev sa lanseze declaratii pe Facebook. Putin nu s-a decis deoarece inca e prea devreme sau prea complicat sa il citeasca pe Trump si sa il cunoasca. Poate ne-am obisnuit sa tot folosim numele tarilor cand discutam despre confruntarile geopolitice. In fapt insa, politica e facuta de conducatori si chiar in SUA, cu toata democratia ei, Trump face ce vrea, la fel cum in Rusia, Putin face si el ce vrea.

Spun ca e prea devreme, deoarece acest atac nu denota decat ca Trump e nebun si e in stare de fapte nebunesti, riscante – amanunte deloc secrete, discutate si de mine in nenumaratele articole despre Trump [1] chiar inainte sa ajunga presedinte. Ce slabiciuni are insa Trump, este mai greu de citit si precum leul isi adulmeca victima incercand sa o prinda intr-un moment gresit pentru a o devora, in mod similar Putin sta si contempla la Trump. Daca nu cumva e prea ingrozit si prea speriat de ce stie deja ca sa reactioneze.

Sa revenim insa la variantele Rusiei pentru a nu mai lungi comentariile:

1) accentuarea “razboiului impotriva Isis”; sub stindardul lupte impotriva Isis, rusii pot sa lanseze si ei cateva misiuni similare de bombardare a turcmenilor si altor “opozanti” favorizati de americani; Putin ezita insa pentru a nu distruge din nou relatia cu Erdogan; strans cu usa, aceasta poate fi prima reactie;
2) “intoarcerea in Siria”; asa cum Putin a simulat o “retragere” din Siria (vezi articol tot asa Putin poate simula si o “intoarcere in Siria”;
3) inflamarea razboiului in Ucraina: Rusia poate raspunde prin implicarea directa in Ucraina, in regiunea Donet cu trupe sau lovituri, sub aceleasi pretexte ca americanii; un atac “chimic” sau ceva similar asupra populatiei pro-ruse din partea armatei Ucrainei, poate justifica interventia (sau interventii) “pedepsitoare” ale rusilor;
4) deschiderea de noi fronturi de expansiune a influentei rusesti (Transnistria, Georgia, de ce nu Yemen etc) pentru o “proiectie” accentuata a influentei rusesti in detrimentul “pierderii” din Siria; Rusia are imaginatie si poate da cel putin un sah;

Cu sau fara reactie, acatul SUA asupra Siriei ii face un favor incomensurabil lui Putin, confirmand toata propaganda oficiala cum ca NATO este un potential atacator fara scrupule si cum ca Rusia este in pericol, unind poporul in jurul “taticului” purtator de grija. Poate de asta a si tacut Putin si poate Trump chiar a facut miscarea in Siria in acord cu Putin.

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Dupa parerea mea, cel mai fericit scenariu pe termen de 5-10 ani ar fi consolidarea razboiului rece si reluarea cursei innarmarii nucleare. In acest scenariu, scapam de un razboi intre cele doua mari puteri, nebunul de Trump nu o sa ii crape venele si sa impunga “prin surprindere” ursul intr-atat de mult incat rusii sa se razbune. (29 Mai 2016 – O NOUA CURSA ARMELOR NUCLEARE A INCEPUT SI ROMANIA ESTE “SCUTUL” PROTECTOR PENTRU AMERICANI)

Coliva turcilor aproape dă în foc

Despre ultimele tumbe ale lui Erdogan, am scris acum 5 ani cand inca Rusia nu intrase prea bine in Siria:

“exista o renastere islamista in Turcia si un presedinte foarte mandru de el si de tara lui si care crede ca poate sa joace un rol mai mare decat a facut-o pana acum Turcia, iesind uneori din sfera imperiului anglo-american si incercand marea cu degetul prin initiative si actiuni proprii.” (5 IUNIE 2012 – S-A FIERT COLIVA TURCILOR?)

De-atunci lucrurile s-au mai limpezit si mai mult cu privire la ce hram poarta Erdogan dar mai ales cu privire la faptul ca Imperiul face orice poate ca sa scape de el si deocamdata nu a reusit. Si asa cum in cazul lui Sadam, nereusind sa-l dea jos prin masinatiuni si sanctiuni, Imperiul a decurs la arme, tot asa va sfarsi si Erdogan. Desi esecul Imperiului in detronarea lui Assad in Siria sau a lui Kim in Koreea ar putea sa ne dea de gandit ca puterile Imperiului de a misca pionii pe tabla de joc a scazut. Sa nu ne primim, totusi …

Ultime stiri cu privire la Turica, dupa purge-ul facut de Erdogan ar fi: pentru a putea sa-si consolideze si mai mult puterea si pentru a face inca un pas catre statutul de sultan, Erdogan s-a folosit de momentum-ul creat de lovitura de stat esuata pentru a cere “puteri sporite” de la populatie. Nu stiu exact care sunt aceste puteri, cert este ca prin acest referendum Erdogan departeaza total Turcia de Europa, aruncand-o mai mult inspre nord si est decat inspre vest.

Erdogan nu e la primul frecus cu nemtii. Va reamintesc in acest sens o fotografie de la intalnirea Erdogan-Merkel in care acesta le-a cerut peste un miliar de euro pentru a bloca refugiatii la granita si a nu-i lasa sa invadeze Europa. Despre frecusurile lui Erdogan cu americanii nici nu mai amintesc. Va reamintesc de asemenea printr-o fotografie: Casa Alba a dat publicitatii o fotografie in care Obama discuta la telefon cu Erdogan si tine in mana o bata de baseball. Simbolistica nu este intamplatoare iar stirea este din 2012 (!) – cu mult inainte de amenintarile recente cu parasirea NATO. Avem deci un istoric de frecusuri permanente si tensiuni intre Turcia si vest. De partea cealalta, Erdogan nu se are bine nici cu Putin, in ciuda tolerarii reciproce recente si a unor afaceri economice de care Rusia tine mortis, fiind stransa cu usa. Despre relatiile lui Putin cu Erdogan, de asemenea am mai scris, ultima data daca nu ma insel in articolul intitulat ERDOGAN NU VA OBTINE NIMIC DE LA PUTIN in luna August a anului trecut (2016). In lunile care au trecut s-a adeverit ca Erdogan poate sa se plimbe saptamanal la Putin ca nu are cu ce sa ii sperie pe europeni, miscarile lui de apropiere spre Rusia nefiind altceva decat taiereap propriei creci: si a lui, si a turcilor:

Erdogan calca si el pe urmele lui Tsipras in incercarea de a-i impresiona pe europeni. Pentru europeni nu este nimic nou diferit de ce s-a intamplat pe-atunci cu Grecia, poate doar faptul ca Turcia nu este decat membra NATO prin urmare ruperea ei chiar si totala si trecerea in tabara Rusiei nu va afecta prea mult economia si finantele UE, cum ar fi facut-o trecerea Greciei.

Dar chiar mergand si pana la exagerarea scenariilor de rupere, pana la punctul in care Turcia ar iesi din NATO si ar juca cum vrea Putin: ce poate sa faca Turcia? Sa il sprijine pe Assad si sa lupte cu turmenii, cum au facut rusii pana acum? Sa ii atace mai mult pe kurzi? Sa ajute Iranul? Cum ar putea sa faca toate astea si la ce i-ar folosi? Ce nu a facut din tot ce a vrut si cu ce ar afecta asta pe europeni?

In fapt, singurul lucru cu care Turcia ii poate ameninta pe europeni ar fi sa dea drumul la refugiatii din Siria. Insa UE a asimilat (mai bine sau mai rau, mai cu voie sau fara voie) deja un milion de migranti si probabil marea parte din “bazinul potentialul” nu mai vrea sa fuga, Isis fiind deja pe picior de fuga, Alepo fiind eliberat si rusii ajutandu-l pe Assad sa “calmeze” situatia. Unde mai pui ca mai nou si Trump urmeaza sa dea o mana de ajutor.

Un asemenea gest din partea Turciei ar insemna insa o sinucidere. Ar fi de-ajuns pentru europeni ca sa impuna niscavai sanctiuni turcilor pentru a-i face rapid sa se razgandeasca si poate chiar sa mai ia inapoi cateva sute de mii, mai ales pe aia recalcitranti de prin Suedia de violeaza femei sau pe aia din Paris de dau foc la corturi si se bat cu politia. Mare parte din exportul Turciei este cu UE si mare parte din investitiile din Turcia vin de la europeni. Oricate afaceri ar face Erdogan cu Putin, economia Turciei este legata ombilical de UE mai mult chiar decat poate este economia Romaniei.

Sa nu uitam ca economic Erdogan are totusi cateva merite: in primul rand, a lasat moneda libera, ceea ce a permis o devalorizare puternica a monedei si prin urmare a stimulat foarte mult investitiile si exportul. Mai nou, relatiile cu China si prospectul ca Turcia sa fie parte dintr-un nou drum al matasii prin care marfurile chinezesti vor ajunge la europeni, sunt cateva aspecte pozitive cu privire la economia turcilor si cateva argumente de ce oricat de nebun ar fi Erdogan, doar daca isi pierde de tot mintile o sa dea drumul sirienilor sa ia cu navala Europa situatie in care haosul s-ar generaliza ori dupa cum stim, UE are nevoie de haos si consolidarea Imperiului European se hraneste din haos, dupa cum putem vedea zilele astea – aspecte tratate intr-un articol anterior.

In pofida tuturor speculatiilor care se fac pe la noi de capele vorbitoare cu privinta la Siria, Trump chiar intentioneaza “sa faca liniste” in Siria si sa faca pace cu Putin, fiind mult mai preocupat de China. SUA nu poate lupta pe doua fronturi (si China si Rusia) – o chestiune la mintea cocosului. Rusia s-a saturat si ea sa fie stransa cu usa de Imperiu si prin urmare o pace americano-rusa este doar o chestiune de timp, in ciuda miscarilor de trupe recente care sunt insa consecinta unor planuri militare vechi de vreo 4 ani! Amanunt pe care niciun cap vorbitor de pe la noi nu l-a mentionat, mirandu-se cum de ingaduie Trump aceste desfasurari de forte, cand el vrea sa faca pace cu Putin si facand o mie si una de scenarii care de care mai alarmiste, cum ca Trump una face, alta zice etc.

Trump va avea deci un razboi de dus cu China. Evident un razboi economic, care insa poate aluneca oricand intr-unul militar. Dar cel militar nu poate veni prea curand, daca ne uitam la mormanul de dolari pompati de chinezi in obligatiunile americane sau la volumul exporturilor chinezesti in SUA – grosul productiei chinezesti. Trump a intrat in alegeri cu ferma convingere ca China e de vina pentru caderea economiei americane si cu determinarea ca sa faca ceva in privinta asta. Cu asa ganduri a intrat si cu asa discurs a castigat. Zgomotul cu zidul mexican si cu razboiul cu migrantii nu sunt chestiunile cele mai importante pentru americanul de rand care l-a votat pe Trump, ci pentru presa “mainstream” care apartine in mare parte democratilor si mai ales oamenilor de afaceri care au castigat din schimbul comercial cu China mai mult in ultimii 8 ani decat in toata perioada post-belica. Omul de rand, insa, muncitorul, l-a votat pe Trump pentru “a face America great again”, in intelegerea generala aceasta inseamnand aducerea fabricilor inapoi din China. O misiune imposibila insa pentru care Trump va pompa cu toate motoarele inainte.

Este deci clar ca Trump vrea razboi cu China si pace cu Rusia. De unde ce putem prevede pentru Turcia in acest scenariu? Pace cu Rusia inseamna “lupta cu Isis” si renuntarea la detronarea lui Assad si totodata marginalizarea rolului Turciei ca aliat al SUA in zona. In Orientul Mijlociu americanii vor pastra asset-urile acumulate deja printr-asta intelegand kurzii si putinele teritorii pe care le mai controleaza in Irak, la pachet cu principalul jucator, Familia Saudita. In aceasta ecuatie, turcii sunt cei mai mari pierzatori, angajandu-se in sprijinul turkmenilor prin care sperau sa controleze nordul Siriei si poate chiar sa il asimileze pe termen lung dupa eventuale imparteli sau federalizare a Siriei. In principal insa Turcia are de suferit prin haosul care va urma in sud si prin lipsa unui proiect anume care sa dea speranta la o eventuala calmare a situatiei si o potentiala revenire economica. Siria si Orientul Mijlociu erau o piata importanta de export pentru turci. In viitorul apropiat, cu o Sirie limitata la Damasc si imprejurimi, cu o prezenta ruseasca slaba si care va mentine o pace de subzistenta in care Isis nu va putea sa faca prea mult insa nici nuv a fi eliminat complet (altfel nici rusii nu ar mai avea ce sa caute prin Siria si cand rusii fac foamea acasa, un razboi aiurea in Orientul Mijlociu este greu de explicat poporului oricata propaganda ai pompa), Turcia se va vedea pe marginea prapastiei, doar daca nu cumva chinezii chiar vor realiza mult-trambitatul nou drum al matasii prin care vor cauta alternative la izolationismul american si vor reusi sa faca Turcia un hub de marfa pentru UE, caz in care Turcia se va integra perfect in “binomul” ruso-chinez la competitie directa cu Iranul.

Timpul este insa o mare problema, fiind din ce in ce mai scurt pentru toata lumea:

  • pentru chienzi dezechilibrele s-au adunat si expunerea pe credit a companiilor a atins cote inimaginabile, cu mult peste ce a fost in 2008, “revenirea” economica fiind blocata de alegerea lui Trump;
  • pentru rusi, sanctiunile dar si frecusurile interne care au inceput sa dea la suprafata (vezi recentele morti “accidentale” ale unor personalitati importante care denota lupte interne intre diverse “aripi”) creaza prospectul unei noi disolutii a federatiei poate mai grava decat ruperea URSS-ului (de unde nevoia de un razboi)
  • pentru americani Trump este nerabdator sa treaca la fapte si deja a ramas in urma la multe puncte din cele promise, nu pentru ca nu ar fi incercat si pentru ca nu a gasit inca parghiile pe care sa le foloseasca pentru a controla ditamai portavionul care sunt SUA pe care multi il considera ca ar merge pe autopilot pana vom vedea ca un conductor nebun poate totusi sa apese OFF pe butonul de autopilot si sa il scufunde
  • Europa fierbe in pragul noilor alegeri si a apelurilor la “unitate prin separare”

Nu exista o concluzie pesimista la acest articol ci doar una optimista: traim vremuri interesante si fiecare criza este si o oportunitate. Oportuniatea Romaniei este sa inceapa sa mearga pe propriile picioare si sa se tina bine pe ele.

Cum ar putea SUA sa transfere nuclearele de la turci la Deveselu?

In primul rand, trebuie sa mentionam un lucru important: in tratatul care permite americanilor sa faca ce vor la Deveselu, Romania are un singur drept: acela de a nu pune intrebari si acela de a nu inspecta locatia. Nici un militar roman (nici macar conducatorul armatei) nu are dreptul sa vina pe acolo sa intrebe: “Ba, voi ce faceti pe-aci?!”.

Tot tratatul de “colaborare” cu americanii se rezuma la faptul ca Romania cedeaza baza de la Deveselu americanilor si acestia isi fac aci treburile lor. In rest, e doar spoiala: prietenia intre popoare, securitate si colaborare pentru pacea lumii blah, blah.

Acesta ar fi un aspect. Un al doilea aspect important ar fi ca asa cum nici noi nu avem idee unde isi duc americanii nuclearele (fie la noi, fie in alta parte) in aceeasi masura nici rusii nu vor stii, deci nu vor putea sa protesteze mai mult decat o fac. Dar, aici exista o mica paranteza cu privire la istoria recenta (2-3 luni)

Prima paranteza: in urma tensiunilor din Turcia, americanii au avut ceva emotii. Imaginati-va un comandant american sechestrat la Incirlik, cu curentul taiat, cu armata facand raiduri si arestand toti colaboratorii tai turci, cu populatia inconjurand baza si cu Erdogan acuzand SUA ca a colaborat cu pucistii. Ah, si in primele zile, chiar cu spatiul aerian inchis, altfel spus in arest la domiciliu. Stai si te rog si speri ca situatia sa se detensioneze, caci in acel moment, lucrurile o puteau lua in orice directie! Ori, este evident ca un urma unei astfel de situatii, americanii vor renunta la acea baza, sau o vor pastra ca pe o baza din Afganistan: gata sa fie oricand atacata, gata oricand sa fie evacuata. O astfel de baza, nu e un loc prea prietenos pentru vreo 50 de focoase nucleare.

Paranteza la paranteza: focoasele nucleare de aici sunt doar simbolice ca putere si ca tehnologie. Nu intru in amanunte, asa am citit si eu, pentru rusi nu reprezinta un risc. Evident cazute in mana cui nu trebuie (ca si cum ar fi oricum in mana cui trebuie) pot sa faca ravagii pentru Imperiu, deci e clar ca se dorea mutarea lor.

De altfel, chiar zilele trecute doar ce aparuse o analiza a unui think-tank si daca nu ma insel chiar un raport al congresului prin care se trageau semnale de alarma cu privire la siguranta armelor nucleare de la Incirlik.

A doua paranteza: zilele trecute (12 August) rusii au mutat niste rachete S-400 in Crimeea. Pentru cei care nu stiu, S-400 sunt rachete sol-aer cu o raza de 400 de km, indeajuns pentru a tinti avioanele americane care decoleaza de la baza Kogalniceanu in caz de Doamne-fereste!

Avem deci o criza pentru o baza americana din proximitatea Rusiei si un pas inspre vest facut de rusi.

In acest context, oare ar fi prea tras de par sa presupunem ca Deveselu ar fi cea mai optima locatie pentru pastrarea rachetelor americanilor, avand in vedere proximitatea de Rusia si de zona fierbinte “Ucraina” unde viitoarea presedinta Hiltlery va incepe Al 3-lea Razboi Mondial?

Turcia vs UE & NATO

S-au mai limpezit apele cu privire la tentativa de lovitura de stat din Turcia si mie imi este clar in ce directie se va merge. Erdogan a luat-o pe calea lui Sadam, cu o mica deosebire: are poporul de partea lui.

Este greu de facut acum un istoric al ruperii lui Erdogan de NATO si al influentei miscarii guleniste tolerate si finantate de CIA in Turcia si in randul turcilor. Ne vom rezuma la a emite cateva pareri.

Lovitura de stat esuata a fost slab pregatita. In primul rand nu avea suportul intregii armate iar in al doilea rand exista nenumarate semne de intrebare cu privire la unele ezitari. De ce, de exemplu, avionul lui Erdogan nu a fost lovit, daca pucistii tot erau “all-in“? Poate pentru ca totul a fost doar un mic test sa vada reactia poporului si sa calculeze in ce masura Turcia va fi dezmembrata din interior sau din afara?

Am urmarit interviurile lui Sibel Edmonds, o fosta translatoare de limba araba a FBI-ului reporter specializat pe Turcia si whistleblower. Sibel are o intreaga teorie cu privire la istoricul Al-Quaeda si al Primaverii Arabe, dar nu va spun decat un cuvant cheie “Operation Gladio B”. Cu privire la lovitura din Turcia, Sibel este de parere ca este posibil ca sa fii fost o pregatire, pentru a vedea reactia populatiei.

Bineinteles, ca in orice miscare sociala de amploare, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. As aminti aici Decembrie 1989, Romania. Prin urmare, foarte posibil ca daca lovitura a fost doar un test, reactia populatiei sa nu fie deloc incurajatoare pentru americani. Sibel elogiaza miile de turci care si-au pierdut viata luptand cu mainile goale impotriva tancurilor pentru a apara independenta si libertatea Turciei, asa cum o vad ei. Acestia sunt eroi nationali si ne alaturam parerii ei. Romanii ar avea de invatat ca libertatea este un dar de mare pret si mai bine traiesti leu pentru o zi decat oaie pentru o suta de ani.

Ce va urma mai departe? Fiecare zi aduce o noua stire prin care turcii acuza UE si NATO, ba de implicare in lovitura, ba de apararea teroristilor (SUA nu vor sa-l extradeze pe Gulen), ba ameninta cu ruperea acordului pentru extradarea imigrantilor etc. Frecusurile cresc in intensitate si de la vorbe se poate trece la fapte peste noapte. Sunt deja si actiuni mai concrete, chiar daca mai putin oficiale. De exemplu,  acum cateva zile a fost oprita electricitatea la baza de la Incirlik.

Chiar daca Erdogan a luat-o pe urma lui Sadam si si-a atras mania Imperiului, nu este deloc exclus ca prin abilitate si popularitate Erdogan sa fie un os in gat pentru americani, cel putin pana se va ivi vreo ocazie potrivita.

Cu ocazia acestei lovituri exista o singura certitudine: Erdogan si-a intarit pozitia interna si nu va ma putea fi dat jos din interior. Singura sansa de “recastigare” a Turciei pentru Imperiu, ar fi lovirea din exterior printr-un “haos creativ”. Fiind “pierduta” pentru Imperiu, Turcia nu va mai putea juca un rol prea important pentru interesele Imperiului. Nu doar bazele aeriene in proximitatea unor zone fierbinti, de interes pentru Imperiu, erau aportul Turciei, cat mai ales operatiunile “underground” ale armatei: inarmarea rebelilor anti-Assad, relatiile cu Isis si tinerea in lesa a Rusiei prin controlul asupra stramtorilor.

Totul nu este inca pierdut pentru Imperiu. Daca nu va face greseli prea mari Erdogan nu va avea probleme. Doar pentru injuraturi si gura mare, este putin probabil sa si-o fure: politica externa este matematica, cum spunea Putin. Cata vreme nu da dovada de prostie si nu trece la gesturi concrete anti-imperiale, Erdogan va supravietui. Doar daca nu cumva, intre timp, se va ivi vreo ocazie de a fi prajit. Pot fi multe scenarii cu privire la “prajeala” lui Erdogan, de la inarmarea si starnirea kurzilor din sud, la trimiterea de semnale catre rusi ca pot sa pedepseasca Turcia, fara probleme. De fapt, nici nu stim daca mai e nevoie de astfel de semnale: rusii s-au prins oricum.

Aminteam intr-un articol trecut ca rusii au o problema: politicienii din vest (UE + SUA) nu se mai tem de nucleare si considera razboiul ca un joc virtual. Imi pare rau ca nu am gasit conferinta lui Putin in care se plangea: “nu stim cum sa le mai explicam”. Rusia este o putere nucleara, dar politicienii din vest ignora total riscul unui razboi nuclear si gandesc doar in raportul armelor conventionale: cine este Rusia sa tinem cont de ea? O mica putere locala, putem face ce vrem, inclusiv sa le dam arme ucrainienilor sau sa introducem no-fly zone in Siria (asta o sa faca Hitlery daca castiga). Rusii incearca sa tina pasul din punct de vedere al armelor conventionale, dar nu au mari sanse in lupta cu bugetul armatei americane, oricat de eficient si inovativi ar fi.

In cazul inceperii razboiului cu rusii, singura sansa a rusilor de a reaminti popoarelor si politicienilor din vest de pericolul nuclear este sa le faca un “demo”. Multa vreme ma temeam ca acest demo va fi facut pe Romania. Prin instrumentarea unui conflict, nu ar fi greu pentru rusi sa ne provoace doar pentru a arata vesticilor ca cu nuclearele nu este de glumit. Acum, nu este exclus ca rusii sa considere Turcia mai potrivita pentru un demo, mai ales ca le-ar oferi o cu totul alta oportunitate geopolitica. La ce sa mearga inspre vest si sa riste un razboi full-scale cu NATO cand ar putea sa loveasca Turcia – ceea ce nu le-ar displace pe moment americanilor – si sa castige influenta si mai mare intr-un teritoriu geostrategic vital pentru Imperiu, prin proximitatea imediata fata de Israel – adevarata putere mondiala care a colonizat SUA si care foloseste armata SUA doar pentru a-si duce la cap proiectul.

Nu ar mai fi prea multe de spus momentan, decat sa reiterez ca coliva turcilor s-a cam fiert!

Coliva turcior chiar s-a fiert!

Acum 4 ani scriam un articol intitulat “S-a fiert coliva turcilor?” in care explicam profetiile ortodoxe cu privire la Turcia prin prisma evenimentelor curente. Desi era cu semnul intrebarii, bineinteles se gasea cate unul sa zica: inca o ratare a “profetiei” – dintre ortodocsii “soft”. Nu neaparat doar la acest articol cat si la celelalte. Dintre necredinciosi nici nu mai zic, de fiecare data cand prezentam unui ne-ortodox profetia despre turci, inevitabil primul raspuns era: “pai turcii sunt membri NATO, cum sa fie atacati de rusi?”.

Evenimentele sunt inca fierbinti si nu are sens sa comentez prea mult. Mi-a atras insa atentia o stire: John Kerry, secretarul de Stat al Statelor Unite: Turcia riscă excluderea din NATO în cazul abandonării principiilor democratice.

Nu mai repet ce am scris in alte articole anterioare pe care le putati gasi taguite cu Turcia. Singura intrebare care mai ramane acum ar fi cat va dura oare de la excluderea turcilor din NATO (probaibl in maxim 2-3 luni) pana la atacarea Turciei de catre Rusia. La cat de nebun e Erdogan si cat de dornic sa refaca Imperiul Ortoman cat mai repete, nu e exclus sa fim surprins de rapiditatea evenimentelor …

Din toate astea insa, oare Romania invata ceva? Nu de alta, dar acum toti o sa zica: vedeti, ce bine ca suntem membri NATO? Nu o sa lase astia sa cadem iar in dictatura, sau nu o sa ne lase pe mana rusilor … Gresit! Romania va fi carnea de tun in fata rusilor, moneda de schimb. Reamintesc ca intr-o conferinta / interviu recent, Putin explica ca politicienii americanii contemporani nu mai constientizeaza ce inseamna nucleara si sunt prea “increzatori” in capacitatile conventionale ale armatei NATO comparativ cu ale Rusiei.  “Nu stim ce sa mai facem ca sa ne inteleaga” se plangea Putin, in sensul ca nici el nu vrea sa recurga la nucleare, dar se pare ca americanii (politicienii si presa) nu realizeaza ce inseamna “assured mutual destruction”. Din pacate, nu am salvat articolul/interviul si nu pot da acum referinta, as aprecia un link la tot interviul.

Ori daca americanii nu inteleg, rusii ce variante au in caz de razboi? Sa le face un “demo” ca poate demo-ul il inteleg. Tare mi-e teama ca demo-ul sa nu fie Romania, caci oare ce tara NATO se are mai rau cu rusii decat Romania – dupa Turcia care va fi insa data afara din NATO si cucerita “convetional”?

 

Gogoașa războiului asimetric

Pentru a mentine teroarea psihologica la nivele cat mai inalte si pentru a folosi vesnicul babau necunoscut ca justificare pentru actiunile beligerante si limitarea libertatilor, Imperiul foloseste ca tehnici de manipulare a opiniei publice si stigmatizarea inamicului prin acuzarea de folosire a razboiului asimetric.

Razboiul asimetric, prin definitie este un razboi intre beligeranti cu puteri total diferite (cum ar fi de exemplu Israel vs Palestina) sau ale caror tactici de lupta difera total. In general se duce intre o armata profesionala dominanta si o miscare de rezistenta / insurgenta care nu ar avea nici o sansa intr-o confruntare directa. In timp ce armata puternica ar prefera o confruntare directa, armata insurgenta foloseste … ce poate si loveste … unde poate. Si prin asta se numeste asimetric.

Nenumarate capete vorbitoare care sunt prezentate cu titulatura de “expert in politica externa” sunt invitati la TV si descriu razboiul din Ucraina, preluarea Crimeei ca un razboi asimetric, altfel spus ca un razboi in care insurgentii rusi folosind resursele Rusiei, duc un razboi “asimetric” care este “rau” si “pervers” impotriva armatei legitime a ucrainienilor.

In general, aceste capete vorbitoare, nu fac decat sa citeasca si sa se autoindoctrineze cu idei din comunicatele de presa oficiala ale establishmentului imperial nord-atlantic sau din ziarele de propaganda mai mult sau mai putin oficiala din mainstream care sunt ecoul acestor comunicate si bineinteles indiferent de unde isi au sediul si ce nume poarta, nu pot fi impartiale deoarece nu isi permit acest lux. Iata un citat dintr-un astfel de articol:

“Rusia generează îngrijorare la est și la nord din cauza comportamentului tot mai agresiv în Estul Europei și a campaniei de militarizare din zona arctică”, spune raportul, care subliniază că în Ucraina, Rusia poartă un război “convențional, neregulat și asimetric”. (sursa)

Prin urmare, poporul rumegator cand aude de razboi asimetric, se sperie, pentru ca e ceva nou, ceva nemaistiut si mai ales … este ceva la care NATO nu prea e pregatit sa raspunda. Prezentarea vulberabilitatilor NATO in fata razboiului “asimetric” al Rusiei nu fac decat sa sporeasca si mai mult spaima minionilor care se bazeaza pe NATO sa ii apere de urs si sa isi doreasca si sa solicite o si mai mare codependenta. Relatia intre minioni si Politistul Global este similara intre relatia dintre un mare peste si curvele care lucreaza pentru el. Cand unei cuvre ii vine gandul sa devine libera, pestele tatic ii zice: ai grija fata mea, ca sunt pesti perversi afara, dincolo de plasa mea, apele sunt periculoase, chiar si acum in plasa mea eu te protejez cu greu, uite ce razboi asimetric duc ceilalti pesti. Eu acum te apar si o fac cu greu, dar chestiunea se impute, o sa fie din ce in ce mai greu. Trebuie sa tragi cat mai aproape ca uite ce s-a intamplat celorlalte fete care nu au fost sub protectia mea.

Si astfel minionii fac pe ei de frica si accepta orice cerinta a pestelui, chiar si aceea de a juca rolul de momeala. Cristian Sima povesteste in cartea sa Marea Spovedanie cum pe vremea gastilor de cartier, era ceva clasic ca seful unei gasti (A) sa trimita un fraier sa se ia de seful unei alte gasti (B) ca sa vada reactia. Astfel, se stabileau ierarhiile intre gasti si se testa autoritatea fara conflicte directe si doar prin sacrificarea unui fraier. Daca fraierul trimis de la A la B era facut muci, seful gastii A intelegea ca B-ul nu respecta ierarhia si in functie de capacitati lansa fie un razboi, fie in general se negocia o pace din care sefii isi intareau autoritatea asupra propriilor membri din gasca. De cele mai multe ori insa fraierul era folosit ca momeala pentru a vedea reactia celorlalti. Cam asa sunt folosite tarile din Est in relatia dintre SUA si Rusia. Spun de tarile din Est pentru ca ne priveste pe noi, dar in Orientul Mijlociu deja gasca americanilor au folosit pe fraierul de Erdogan ca sa zgarme in fund gasca rusilor. De asemenea, rusii il folosesc pe fraierul de Assad ca sa testeze reactiile si legaturile interne intre minionii gastii americane. Toate aceste teritorii sunt folosite ca tabla de joc pentru marele sah geostrategic care il poarta mai marii lumii. Tarile slabe, cu conducatori nepriceputi, cu stat slab si dezbinat, fara unitate nationala, spirituala, morala, fara o pozitie clara si solida, fara obiective si traditie diplomatica, sunt folosite ca pioni dupa cum au interesele cei mari: si de o parte si de alta.

Intorcandu-ne la capetele vorbitoare numite experti in politica externa sau in geostrategie, as dori sa inteleg si eu unde este asimetria in razboiul din Ucraina. Daca rusii chiar plasau oameni de-ai lor printre ucrainieni, cum de acestia nu ii eliminau pur si simplu pe rusi, ca doar nu erau pinguini sa aiba dubii ce hram poarta? Omuletii in uniforme de o anumita culoare cum de nu erau linsati de popor, sau anihilati de armata, daca poporul chiar era impotriva lor? Cum doi trei oameni plasati pe ici pe colo au reusit sa faca fata unei armate intregi, a doua mostenitoare a super-puterii URSS si ca numar si ca dotari? Ceva scapa si poate tocmai amanuntul ca in fapt, in Ucraina, lucrurile nu sunt deloc clare pentru ucrainieni: poate ca nu exista in realitate un popor ucrainean, poate nu exista o limba si poate nu exista nici o istorie ucraineana. Poate ca ucraineeni sunt de fapt niste rusi care au fost trecuti la catolicism cu forta, li s-a incercat “latinizarea” limbii si a iesit … o natie sintetica, precum popoarele arabe din Orientul Mijlociu. Istoria Ucrainei este cu siguranta mai complexa ca si intreaga istorie europeana. Natiunile sunt si ele o inventie relativ recenta, ce vreau eu insa sa subliniez este ca imi vine greu sa cred ca doar razboiul “asimetric” dus de rusi care nu au curajul sa trimita direct tancuri in Ucraina, a dus la acest macel intre frati, in toate teritoriile care sunt acum macinate de plaga razboiului.

Razboiul in esenta nu este altceva decat intuneric, moarte si rautate nejustificata, absurda. Ca sa convingi un intreg neam, oameni care munceau impreuna, traiau impreuna, beau impreuna, ca merita sa il omori pe celalalt pentru ca tu crezi in “valorile europene” si el e “rusofil”, sau viceversa, cred ca trebuie mai mult decat niste manevre … asimetrice.

Socialismul în recidivă

Introducere

Stirile periculoase curg zi de zi, din ce in ce accelerat si am cam renuntat sa le citesc. Nu vorbesc de breaking news-uri periculoase, ci de stiri cu talc, fara impact mediatic prea mare, stiri fara rezonanta, dar care denota cancerul unei societati in descopunere, care nu merge deloc inspre directia cea buna, ba chiar o societate in care pas cu pas se planteaza in doze mai mult sau mai putin homeopatice mici bombe pe ici pe colo, cu detonator cu durata variata: pe termen scurt, mediu si lung.

A citi printre randuri, este mereu o corvoada, fericita este ignoranta dar din pacate este foarte greu de dobandit, mai ales cand in cele din urma, viata noastra depinde de ce se intampla in societate doar intr-o oarecare masura. Spun intr-o oarecare masura, pentru ca in principal viata noastra depinde de alegerile noastre si noi decidem ce cale vom urma.

Dezbăteam din nou zilele trecute cu sotia: ce ne facem daca vine razboiul? Iti dai seama ca putem ajunge in strada? – zicea ea. Intrebarea se clasa in contextul in care eu vreau sa intru din nou in randul creditacilor si ea are unele retineri. Pentru un moment, masinuta din bibilica a pornit instant sa evalueze cateva posibile scenarii si am ajuns in unele variante in care a inceput sa-mi fie rusine de ce pervers pot sa gandesc. Ca sa nu smintesc pe cineva, o sa marturisesc unde am ajuns cu gandurile: in Noua Zeelanda, o tara cu putine riscuri sistemice [4] …

Bineinteles, ca nu am avut curajul sa o oftic marturisindu-i acest gand, insa am incercat macar sa o calmez: pai cum sa ajungem in strada?! Uita-te la sirieni: cei care nu au murit si li s-a aprins beculetul ca in loc sa stea ca prostii sa pice bombele pe ei ar putea sa fuga si sa nu se implice intr-un razboi care nu este al lor. Multi au ajuns in Germania, mai ales cei care au plecat cand trebuia, unde o sa traiasca mai bine decat traiau ei inainte. Un sut in fund, un pas inainte!

Titlul articolului curent este unul cvasi-aleatoriu. Marturisesc ca nu prea am inspiratie in a alege titluril prea potrivite in ultimul timp, nu ca as fi avut vreodata titluri bune, dar sunt atat de multe lucruri de comentat si ispitele de a pierde timpul frecandu-mi mintea cu ele incat ma gasesc intr-o tensiune nu doar intre a mai vedea ce dezastre se intampla si cat de grave sunt, dar pe langa asta mai am si tensiunea daca mai are rost sa scriu despre ceva, daca oricum nu prea se mai poate face nimic. Totul e legat insa de speranta: in ce masura avem speranta ca Romania poate deveni o tara normala, cu o economie capitalista, cu un stat normal, puternic, democrat, in care sirienii si alti refugiati sa tanjeasca sa vina cu placere nu sa planga la granita cand aud unde au ajuns. Si bineinteles, mi-as dori si ca tinerii sa nu mai fuga in afara, dar asta sa fie din cauza ca la noi e la fel de bine sau mai bine ca afara. Sau macar, diferenta fata de afara nu e atat de mare.

Pensii speciale pentru jurnalişti

Parlamentarii vor sa dea in plus la pensie 50% pentru cateva categorii sociale: jurnalisti, arhitecti si artisti. Care sa fie explciatia este cu totul un mister. Pe langa aberatia oricarei legi care prevede drepturi speciale (ca si cum exista meserii speciale; la urma urmei, gunoierii sau pilotii de avion de ce nu ar primi si ei pensii speciale?) foarte intriganta este selectia acestor meserii. Tare as fi curios sa aflu explicatiile, dar nu întratat de curios âncat sa ma apuc sa caut pe site-ul Camerei Deputatilor. La asemenea aberatii, iti dai seama ce argumente pot sa aiba si oricum probabil textul de promovare al legii este tot vreun copy&paste ca si cel de la legea cu penalizarea hypermarketurilor.

Sa incercam sa facem niste presupuneri. La jurnalisti e clar de ce le maresc parlamentarii pensiile: ca sa ii mai domoleasca. De chestia asta cu siguranta se bucura mai ales ziaristii batrani caci cei tineri oricum nu se gandesc la pensie si spera sa dea lovitura intre timp incat sa nu mai aiba nici o relevanta pensia. Deci foarte probabil parlamentarii tintesc anumiti ziaristi in perspectiva alegerilor si au nevoie de ajutorul presei in lupta cu tehnocratii si Klaus. Dar arhitectii si artistii? Probabil cativa dinter initiatori sunt de meserie arhitecti si s-au gandit ca nu le-ar strica si lor un bonus, pe langa cel al pensiei de parlamentar. Ca tot amintiram! Parlamentarii au deja pensii speciale, de “demnitari”. Muncesti pe baricada 4 ani pentru stat, castigi super pensie. Mai esti si arhitect? Iti mai bagi si o lege sa iei un mic bonus. Orice explicatie si argumentare ar avea ei pentru aceasta selectie, pun pariu ca acolo nu explica de ce structuristii nu sunt bagati aici ci doar arhitectii si nici de ce inginerii nu au primit si ei macar un 20% bonus. De artisti ce sa mai zicem …

Pe langa “pur si simplu absurd” si interes personal, explicatia acestei selectii ar fi controlul asupra unor intregi categorii speciale prin intermediul unor “foruri competente” sau bresle profesionale cum zic ei. Adica nu e de ajuns sa ai pe cartea de munca jurnalist, trebuie sa fii si recunoscut de o anumita bresla profesionala, sa fii inscris intr-o asociatie, etc. Comitete si foruri, parghiile de control asupra ziaristilor si artistilor care daca mai critica politicienii pot sa isi ia ramas-bun de la pensiile marite. Si daca macar o mica parte din astia sunt pusi la zid si facuti baieti cuminti, tot e ceva. Nu putem noi sa facem ca Erdogan, sa preluam un ziar intreg si sa-l nationalizam, dar macar dam pensii la cei care nu ne critica. Repet, arhitectii sunt total intamplator pe-acolo.

Supraimpozitarea hypermarketurilor

Ca si cum nu am fi avut destul de multe suceli in balbaielile noastre de ajunge o tara cu oportunitati egale, din putul de gandire al socialismului multilateral adulat de catre tot romanul, s-a nascut un nou proiect de lege depus in Senat care propune suprataxarea supermarketurilor si directionarea banilor astfel colectati pentru sprijinirea producatorilor si comerciantilor autohtoni.

Sub stindardul patriotismului si protectionismului, parlamentarii musca bucata cu bucata din simulacrul de economie de piata care a mai ramas in urma matrapazlacurilor si balbaielilor mioritice. Nu sunt putine domeniile in care avem o economie de piata functionala. In energie avem oligopoluri, in finante avem “guvernarea” BNR, in agricultura avem marile ferme subventionate la greu care vand la export vs micii producatori care se lupta cu importurile ieftine subventionate de europeni [1], oriunde ne-am uita, statul are un cuvant greu de spus, prin faptul ca acolo unde sunt materii prime, avutii nationale sau piete usor de controlat prin reglementari si “parteneriate” cu putini jucatori, altfel spus, acolo unde sunt bani multi in joc, socialismul este imposibil de eliminat. Si mai ales daca exista si motive “obiective” legate de “protectia sociala” cum este in invatamant si sanatate, situatia este si mai complicata.

Daca existenta sau lipsa banilor grei intr-un domeniu anume sunt un criteriu prin care putem intelege de ce o piata este sau nu libera, un alt criteriu ar fi si putinta sau neputinta statului de a intra in acea piata prin companii de stat, organizatii de reglementare (intr-un prim nivel) sau prin firme capusa, de partid sau oligopolii care contribuie financiar la bunastarea alesilor (intr-un al doilea nivel de socialism multilateral adaptat la normele europene). De exemplu, niciodata in domeniul IT, statul nu va putea sa controleze sau sa dicteze pentru ca pe o piata competitiva unde e nevoie de creativitate, efort sustinut si competenta si de asemenea pe o piata unde se poate intra usor, nu e nevoie de mii de aprobari sau costuri imense pentru a intra, statul nu prea poate intra, lipsindu-i capacitatile [2]. Dar poate am mers pirea departe cu domeniul IT si poate nu e in totalitate adevarat ca statul sta deoparte [3]. Sa ne intoarcem la domeniul comertului si al consumului. Statul nu are nimic de spus aici, decat prin organismele de control care au grija sa nu apara monopoluri si prin ANAF care are grija sa primim bon si ne obliga sa il pastram pana la iesirea din magazin. Ar mai fi Protectia Consumatorului si organismele pentru securitatea alimentara, dar in rest, nimic. Si cum romanii au bani (de la cei plecati in afara – pe langa bugetari care au parte de mariri cam in fiecare anotimp, in ultimul timp), si desi nu au la fel ca nemtii, cheltuiesc mai mutl ca ei, hypermarketurile o duc bine in Romania. De unde, avem nenumarate hypermarketuri care ne aduc marfuri bune, frumoase, ieftine, sunt deschise mai toata ziua, au toalete curate, parcari ingrijite si marfa proaspata pentru toate buzunarele. Ca fapt divers, sunt uimit in ultimul timp de explozia de vinuri din hypermarketuri, la preturi din ce in ce mai mari, semn ca romanii incep sa aiba bani.

Am vazut la Digi24 un interviu telefonic cu initiatorul acestei legii. Astia au pus mai mult accentul pe faptul ca argumentarea legii era luata cu copy /paste de pe un site de referate care trata ceva legat de importanta comertului cu amanuntul (adica al buticurilor). Chestia e de o penibilitate secundara si nu merita atata atentie. Important e ca legea asta e aiurea! Ce rau fac hypermarketurile si cum deducem care este numarul ideal de magazine mici, de cartier care trebuie sa existe. “Multi patroni de magazine s-au plans in ultimul timp ca nu le merge bine” – asta e de fapt pe scurt motivarea legii parlamentarului care o propune. Nu tu studii, nu tu statistici sa arati cum e la noi, cum e la altii, nu tu statistici sa arati ca hypermarketurile in medie au crescut la profit pe cand magazinele de cartier au scazut etc. Numai aberatii si opinii ale unor paraziti care toata ziua stau prin restaurante sau la chelmeze si din cand in cand, vreun amic vine la ei si se plange de ce are nevoie, de unde ei se hotarasc sa o puna de lege ca poate mai ia niste voturi.

Ce ma mira este ca in cazul de fata nu le e frica ca efectul va fi contrar. Adica, este clar ca daca vor vota pentru un nou impozit dedicat pentru hypermarketuri, acestea vor creste preturile. Intrebarea care se pune este insa: oare oamenii (romanii) sunt atat de prosti incat nu vor intelege atunci ca preturile s-au marit din cauza parlamentarilor astora care au dat si au votat legea? Intrebarea este simpla: nu, romanii nu sunt prosti si daca asa ceva s-ar intampla, cu siguranta vor fi pe faza. Ei bine, eu am retineri ca un 1% in preturi chiar va fi sesizat de romani care cheltuiesc o buna bucata din salariu pe mancare. Din care arunca o buna parte ulterior.

Ce ma arde pe mine este de fapt: oare cand vom putea si noi sa gandim in principii economice, macar la nivel de parlament. Cum de grasanii astia au dat copy/paste de la referate si nu de pe un site gen ecol.ro sau mises.ro? Sau macar de la Florin Cîțu de pe blog, Logica Economica, Lucian Davidescu sau alti profesori de economie?

Sa recapitulam deci: pentru ca jurnalistii, arhitectii si artistii o duc greu la pensie, statul le subventioneaza pensiile. Pentru ca buticarii o duc greu, statul penalizeaza hypermarketurile. Pentru ca producatorii locali o duc greu (oare chiar asa? parca agricultura creste ca Fat Frumos de la an la an …) hai sa luam tot de la hypermarketuri sa le dam astora. Pentru ca creditacii care s-au lungit peste plapuma o duc rau, hai sa le dam o tzeapa la banci. Ca asa e frumos intr-un stat care are grija de cei slabi.

Legea darii in plata

Am zis prea multe despre legea asta, nimic nou. Doar ca am mai auzit azi discutand pe “initiatorul” legii, culmea un liberal! Ca cica, legea e menita sa ofere un sprijin unei categorii defavorizate. Altfel spus, e normal ca statul sa aiba grija de cei slabi si neputinciosi. Si prin urmare au pus ei plafonul lsa 250.000 de euro pentru creditele care se incadreaza. Cat de defavorizati au fost saracii creditaci care au luat credite de sute de mii, chiar daca in 2008 si si-au furat tzeapa ulterior pentru ca nu i-a trecut capul sa treaca pe alte monezi sau pentru ca a venit criza (o chestie la fel de nasoala pentru toata lumea, mai putin pentru politicieni). Cat de penibil sa fii sa sustii ca asta e o lege cu scop de protectie sociala? Pai daca cei care au credite (deci au avut venituri, salarii mari, joburi bune, ca altfel bancile nu le dadeau credite) sunt categorii “speciale” (la fel ca jurnalistii …) ce sa mai spunem de saracii copii bolnavi, oameni care muncesc necalificati de pe o zi pe alta pentru ca nu ii duce capul sa invete carte (desi cartea nu prea conteaza) sau ce sa mai spunem de mamele ramase singure ca le-au murit barbatii si trebuie sa aiba grija de mai multi copii, sau ce sa mai spunem de tinerii care nu isi gasesc de munca si sunt obligati sa fuga in afara la constructii in Spania sau soferi in Norvegia?

Daca un om care si-a luat credit si apoi a dat-o in bara trebuie ajutat, de ce nu am ajuta si pe unul care nu si-a luat credit si nu a dat-o in bara, desi probabil avea acelasi salariu sau mai mic ca cel care si-a luat credit? Sau, ramanand in aceeasi stare mentala, cum facem sa prevenim ca pe viitor sa nu mai avem creditaci “defavorizati”, indiferent de cum s-o intampla asta (o noua criza, banci hoatze care mint oameni, schimbari socante de curs valutar, etc). Caci daca initiatorul legii crede ca darea in plata va rezolva pe viitor problema, se insala amarnic. Cu siguranta vor fi oameni care nu isi vor plati creditele si pe viitor. Urmeaza sa ii ajutam si pe aceia? Pai de ce nu am face atunci o amnistie periodica a creditelor tuturor, prin lege. Parlamentul sa dea lege ca cei care au credite sa nu le mai plateasca si banca sa suporte ea pierderile. Macar din 7 in 7 ani, ca la evrei …

Concluzie

Jurnalistii nu sunt cu nimic mai breji ca gunoierii de aceea nu trebuie sa aiba dreptul la pensii speciale. Sunt unii oameni care platesc o viata intreaga sume imense la pensii, contributii cu mult peste salariile altora. Si cand ajung la pensie, nu primesc nimic in plus, nu au nici un beneficiu din cauza contributiilor lor, sistemul de pensii pune egal intre toti. Cu exceptia, “exceptiilor”. Cine-mparte, parte-si face. Aceasta este situatia aici si banuiala mea ca cel care a gandit legea este un geniu. Probabil el este arhitect si s-a gandit: ca sa nu ne critice ziaristii si sa iese lumea in strada, hai sa ii bagam si pe jurnalisti aici. Si pentru ca avea un amic artist, caruia i-a promis ca o sa il rezolve, deputatul asta a bagat si artistii. Apoi a incropit vreo argumentare cu copy/paste de pe site-uri de referate in care arata ce grea e viata de jurnalist, arhitect si artist si de ce aceste categorii merita sporuri “speciale”.

Citeam intr-o carte a lui Jim Rogers cum parlamentarii intr-o tara africana au votat sa isi cumpere fiecare un Mercedes de ultima generatie de serviciu. Fiind o tara africana cu mult petrol, statul avea bani si in ciuda bogatiilor naturale, statutul de tara subdezvotlata si cu o populatie needucata, tinuta sub control, permitea ca in simulacrul acela de democratie, parlamentarii sa isi voteze drepturi si beneficii aberante. Nici noi nu suntem departe de Africa …

Hypermarketurile sunt in esenta tot un fel de magazin. Este imposibil sa maresti cu 1% impozitul sau sa adaugi taxe suplimentare si sa pretinzi ca cu acele fonduri ii vei ajuta pe buticari. Cum poti face asta concret? Le dai bani direct, le tai lor din impozit? Le oferi beneficii? Dar in esenta, sunt buticurile un domeniul de interes strategic pentru tara? Synt uimit de grija parlamentarilor pentru buticari in timp ce minele tari si marile termocentrale si combinate care au clar interes strategic si trebuie ajutate sunt distruse si sufocate in ciuda viabilitatii lor, prin legi si reglementari care nu doar ca nu le ajuta ci chiar le pun in carca costuri sporite (vezi domeniul energetic).

Efectele legii darii in plata nu vor fi prea evidente prea curand. Nici o banca nu va pica, chiar daca vor avea de suferit. Fonduri de risc din afara vaneaza mereu oportunitati si in criza vin sa ii cumpere pe cei slabi pentru a stoarce profiturile. Un fond de investitii in domeniul financiar care va veni dupa aceasta lege, va porni de la zero, in timp ce o banca cu 20 de ani in spate care poate va intra la apa, isi va pierde ultimele sperante cu aceasta lege, multe banci fiind deja pe pierderi. Care e problema? Problema va fi ca nici o banca serioasa care sa creasca competitivitatea si sa aduca plus valoare nu va intra in Romania prea curand, din cauza acestei legi. Vom avea parte doar de recuperatori si haine. Si pentru o vreme, chiar vom ramane uimiti: uite ce zicea Isarescu si uite ca nu se intampla nimic, totul e bine. Apoi, peste 20 de ani, ne vom mira: cum de nu s-a facut nici un progres in domeniul bancar in ultimele decenii? Cum de nu se misca creditarea, cum de spreadul intre dobanzi este atat de mare, cum de bancile nu ajuta economia, cum de nu apar produse noi, care sa miste banul, sa aduca oportunitati, sa umple diverse goluri? Cum de bulgarii ne-au depasit si au PIB-ul de 5 ori cat noi? Poate exagerez, poate doar legea asta nu va avea un impact chiar atat de mare. Dar nu legea, ci modul de gandire socialist care a dus la nasterea acestei legi si la celelalte, este cauza pentru care Romania nu va depasi Bulgaria prea curand, desi sunt unele statistici interpretate gresit conform carora am fi depasit Cehia. La valoare nominala, am depasit numerosi alti minioni insa la PIB per capita la paritate noi inca sutem cu mult sub tarile baltice.

~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] nici in Europa capitalismul nu a atins maturitatea totala si precum in teoria haosului mici batai de aripi intr-un loc pot produce furtuna in altul, la fel se intampla si in UE unde agricultura este sponsorizata pentru ca altfel la ce bani au europenii si la cat de ieftina este mancarea prin alte locuri, s-ar importa totul si UE ar fi dependenta de alte tari; efectele subventionarii din vest, au dus la eficientizarea maxima si tehnologizarea extraordinara a agriculturii, lasand cu mult in urma tarile din est care au venit mai tarziu la petrecere; fondurile structurale sunt praf in ochi, menit sa ofere o iluzie a parteneriatului si solidaritatii intre popoarele prietene ale uniunii sovietice europene;

[2] apropos de capacitatile statului: cica CNADNR vrea sa repare ea autostrazile si in curand poate isi fac si firma de constructii; pentru ca regii asflatului tineau de vechea putere, noua putere, cauta solutii mai rapide de stors bani, intr-un mod cat mai legal; vom vedea si aici ca si in SRI, familii intregi care lucreaza impreuna umar la umar la constructia drumurilor patriei; de la unchi pana la nepot, de la nas pana la fin, echipe intregi de veri si prieteni de cartier, vor trage din greu pentru binele tuturor, avand grija sa nu cheltuiasca un ban in plus;

[3] sa nu uitam totusi ca exista firme IT care exista si au fost create doar pentru a lucra pentru stat, sugand banul public, fie el romanesc sau european, caci teoretic tehnologizarea este de dorit si statul are nevoie de servicii; iar bani sunt cu nemiluita si “gropile” din lucrarile realizate in IT sunt mai greu de vazut decat cele din autostrazi …

[4] Isarescu: Economia Romaniei e supusa unui risc sistemic sever

 

Hais-cea-ul luptei anti-teroriste a Romaniei

Ca in orice politica de pe plaiuri mioritice, si in abordarea unor riscuri de securitate, politica Romaniei este una haotica si contraditorie. Pe de o parte, unele masuri abordeaza riscurile, pe de alta, alte masuri cresc riscurile.

Strategia “hais-cea” inspirata din arta razboiului dusa de niste razboinici cu boala personalitatilor multiple, nu este unica doar in acest domeniu. Sunt nenumarate exemple, dar as aminti doar programul Prima Casa care avea scopul declarat de a salva piata constructiilor din Romania. Expertii insa nu luam in calcul scaderea preturilor, caci asta oricum era interzisa! Cand a fost introdus, argumentarea acestui program era ca daca nu se introduce, lumea nu mai ia credite si constructiile o sa scada, o data cu consumul. In realitate, prin Prima Casa, piata imobiliara a fost proptita la un nivel limita sub care apartamentele nu aveau cum sa scada pentru ca orice Dorel putea sa le cumpere si prin urmare si restul preturilor (la apartamente mai scumpe, la case, la varii imobile) se loveau de acest plafon inferior sub care nu cadeau. Adica, un constructor de exemplu, nu putea sa faca un bloc si sa vanda apartamente la un pret sub Prima Casa pentru ca banca (cu banii careia a construit) nu ii permitea prin evaluare sa vanda la un pret atat de mic, chiar daca economic, lui ii iesea profit si i-ar fi convenit sa vanda mai multe apartamente la preturi mai mici decat sa astepte aiurea prin mentinerea unor preturi ridicate, mentinute artificial prin programul Prima Casa. Imi pare rau sa revin din nou la acest program, cu siguranta multi dintre cititorii mei s-au plictisit. Pe scurt, Prima Casa nu a ajutat nici sectorul imobiliar si al constructiilor si nici cumparatorii care daca nu era acest program, puteau sa cumpere la jumatate de pret, caci preturile ar fi luat-o mult in jos.

Sa revenim insa la lupta anti-terorista. Pe de o parte, se duce lupta pentru intoarcerea la perioada securista cand urmarirea era totala si cetateanul nu era aparat de nici o lege (sunt mai multe masuri aici, urmeaza chiar un “pachet” al legilor pentru “siguranta”) si pe de alta parte, prin construirea mega-moscheei, se ofera noi oportunitati de intrare si complicare exponentiala a muncii serviciilor de urmarire a potentialilor teroristi.

Pentru ca pe partea cu legile, nu prea e mult de spus, fiind clar ca asistam la o presiuni de durata asupra statului de drept (as aminti aici si alte directii prin care urmarirea totala ne este bagata pe gat vrem-nu vrem, de ex cardurile de sanatate, care si ele teoretic “optimizeaza” sistemul) care nu au loc doar in Romania, conducatorii nostri fiind doar niste papusi gonflabile operate de foruri perverse mult mai inalte, as aborda putin ce inseamna construirea unui centru islamic in Bucuresti.

Din start, as dori sa subliniez ca daca nu ar fi riscul terorist, personal nu as avea nimic impotriva unei astfel de constructii daca in schimb se ofera ceva SIMILAR romanilor in Istambul (fostul Constantinopole). Bineinteles, chiar daca s-ar oferi ceva SIMILAR (ca marime, ca ajutor al statului, ca suport al autoritatilor) oricum romanii ar avea problema financiara, insa sunt sigur ca printr-o colaborare intre bisericile ortodoxe surori (mai mult sau mai putin surori, caci nici grecii nici rusii nu ne prea inghit) poate s-ar pune ban de la ban pentru ceva SIMILAR. Din ce am auzit insa, ce oferim noi si ce ofera turcii este departe de similar. Ceea ce nu anuleaza din start afacerea, depinde deci de amanunte si de posibilitati si aici nu ma bag, caci nu ma pricep.

Tot din start, as dori sa temperez spaima aiuristica a unora cu privire la “islamizarea” Romaniei. Asa ceva nu se va intampla prea curand, cata vreme nu s-a intamplat secole de-ar randul, numai cei care nu simt si nu cunosc poporul roman cred ca o mega-moschee poate islamiza poporul roman cata vreme nu ne-a islamizat pe noi sabia si talpa turcilor atatea secole. Ba din contra, in contextul actual, Romaniei nu i-ar strica o infuzie de investitii din partea de est, mai ales ca estul e viitorul iar Turcia, daca nu o distruge Erdogan intre timp, ca si Rusia de altfel va fi unul dintre principalii parteneri ai Chinei in viitoarea expansiune chinezeasca.

Din pacate insa, lucrurile nu sunt prea roze cand vorbim despre viitor, cel putin din punctul de vedere al riscului terorismului. Din nou, nu ma pricep nici aici prea mult, doar sunt de acord ca evident riscurile sunt din ce in ce mai mari, caci asta ne spun si expertii din stat: securistii, militarii, diplomatii, analistii, etc. Exista deci un risc terorist.

Ori daca exista risc terorist, cat de prost sa fii sa faci o mega moschee in capitala tarii tale? Cum vor putea serviciile noastre sa urmareasca sute sau mii de islamisti care vor intra zilnic si care la intrarea in aeroport sau la vama vor declara ca au venit ca sa faca turism la moschee. Acum, sa zicem, sa dam credit serviciilor si sa presupunem ca nu s-a intamplat nici un atentat pentru ca si-au facut treaba (sa presupunem prin absurd, desi, Mircea Badea va va spune de ce nu e asa). Cum au facut concret serviciile astea? Pai au urmarit cine intra in tara, de ce intra, cu ce scop si probabil au si ceva colaboratori in comunitatea “target” in care s-ar plimba teroristii. Si cu toate acestea, chiar cu munca extraordinara facuta de servicii, suntem informati ca teroristii au tranzitat Romania, ba chiar au cumparat cartele de la noi.

Acum, daca avem un trafic de X potentiali teroristi cat de prost sa fii sa nu iti dai seama ca o moschee, va fi scuza ideala pentru un numar de 2 ori X viitori potentiali teroristi. Ei vor declara la intrare ca vin la moschee, ce vor face aici nici nu ma intram in discutii, desi multi se sperie si ca exista riscul propagandei. Din start, o crestere a numarului de “candidati” la terorism va complica direct proportional munca serviciilor care oricum este pe muchie de cutit. Adica, eu nu vad de ce, daca teroristii au tranzitat Romania si au folosit cartele de-ale noastre, nu ar fi putut sa faca atentatele la noi. Probabil singurul motiv a fost altul, acela al impactului dorit, nu constrangerea riscului sa fie depistati de serviciile noastre mai performante decat cele ale europenilor.

Pe langa riscul de penetrare a teroristilor care ameninta Europa (si Romania), as mai adauga un amanunt. Dupa cum stim, islamistii sunt si ei mai multe secte si se bombardeaza reciproc. In Irak si prin alte locuri, au loc atentate sinucigase la moschei! Intre ei, musulmanii din secte diferite se urasc mai mult decat ii urasc pe ne-islamisti. Deci, la cele spuse mai sus, se adauga si riscul ca atentatele sa vizeze moscheea in sine, pe motive sectare!

Deci, fiind deja pe muchie de cutit, noi ne mai punem in carca inca un risc in plus. Cu ce scop?

In final va las cu profetul Mircea Badea. Emisiunea este datata 22 Martie. De cand a fost emisiunea, zilnic vad la televizor, dupa cum spunea Badea, “experti” care vin si zic: “Vedeti cetateni? Vedeti ce se intampla? Teroristii!”

 

 

Non-retragerea rusilor din Siria si haosul din mintea analistilor

Cand “s-a retras” Putin din Rusia, stirea a fost analizata indelung de “experti”. Oare ce are de gand Putin? Are probleme economice si de aceea se retrage opinau unii. Nu, a obtinut ce si-a dorit si acum pleaca inainte de conferinta de pace astfel incat, daca nu se ajunge la o intelegere, sa plece victoriosi si sa dea vina pe americani, ca ei nu sunt in stare sa mentina pacea – opinau altii mai “avansati”.

Cei mai complicati analisti insa nici nu dadeau un raspuns concret si doar mergeau pe ideea: Putin a obtinut ce si-a dorit si acum pleaca din Siria, urmand sa se concentreze pe Ucraina, sau de ce nu pe Moldova!

O mie si una de opinii care de care mai aiurea care denota ca lipsa pregatirii militare de baza, face pe multi “analisti” sa bata campii cu tot felul de aberatii de analize care de care mai hazli care ignora un principiu banal in arta razboiului: pozitiile cucerite nu se ofera pe tava inamicului.

Ajunge deci Rusia in Siria, reuseste sa ii sperie pe americani indeajuns incat sa nu declare nofly zone, loveste puternic in pozitiile rebelilor anti-Assad, sustinuti de americani si de turci si ofera sansa armatei siriene sa faca curatenie. Si acum sa plece acasa?! Stirea asta nici nu trebuia comentata, era o stire banala, o “miscare” de imagine a lui Putin ale carui semnificatii numai el le intelege. Dar numai reporterii si analistii experti puteau sa creada atunci ca Rusia se retrage din Turcia, fie si partial.

Nu stiu daca a durat o luna, ca sa iese la suprafata banalitatea de care spuneam, ca o pozitie nu se abandoneaza ci se consolideaza, pe front trupele se misca, resursele se repozitioneaza dupa cum sunt obiectivele si pe baza planului de afaceri. Si tare mi-e teama ca putini au habar care este planul de afaceri al lui Putin in Siria, desi de nenumarate ori Putin l-a explicat pe indelete. Am scris si eu de mai multe ori, atunci cand a fost cazul:

” … apoi sa ii spui presedintelui tau dictator ca se poate duce la dracu impreuna cu teroristii sai ISIS si ca o sa fac din Siria un Mare Stalingrad pentru Erdogan si aliatii sai sauditi care nu sunt cu nimic mai prejos de Hitler (sursa: PUTIN II DA ULTIMATUM LUI ERDOGAN – 8 August 2015)

Iata insa despre stire este vorba din care reiese ca rusii nu prea se retrag din Siria, ba din contra:

YAHOO / 30 Martie 2016: Russia, despite draw down, shipping more to Syria than removing

 

But an examination of shipping data, official information, tips from maritime security sources and photographs from bloggers of Russian ships passing the Bosphorus strait en route from the Black Sea to the Mediterranean, shows no signs that the “Syrian Express” is being wound down.

A Reuters analysis of the same data shows Russia is also likely to have reinforced its naval force in the Mediterranean and now appears to have more war ships near the Syrian coast than at the time of Putin’s declaration.

Asadar, ce concluzii putem trage cu privire la retragerea sau intarirea prezentei Rusiei in Siria? Cred ca cel putin o concluzie este ca in orice razboi, in principal presa nu intelege mai nimic si prezinta lucrurile extrem de deformat, ignorand aspecte esentiale si simple. In Siria, Rusia nu va pleca prea curand. Putin are pica pe turci (nu doar pe Erdogan) si ii va taxa nasol cu proxima ocazie. Deja Turcia a picat imens in ochii europenilor si al americanilor si sunt semne de intrebare cu privire la sprijinirea Isis de catre turci. Deja NATO a avertizat Turcia ca nu o va sprijini in cazul unui razboi cu Rusia (sursa)!

Intre timp, presa a ignorat o alta retragere poate mult mai relevanta: a americanilor si a nemtilor din Turcia! => German army to withdraw Patriot missiles from Turkey border. Si daca asta e prea veche (August 2015) iata una mai noua (29 Martie 2016): Pentagon Orders Hundreds Of Military Families To Evacuate Turkey.

1 2 3 4 5