De ce a ramas Romania in urma …
In toate clasamentele europene, la toti parametrii economici, sociali, la democratie, la bunastare etc, Romania se lupta inca din 1989 cu Bulgaria. Multi ne-am obisnuit asa si ni se pare normal. Nici nu credem ca s-ar putea altfel, nici nu ne imaginam ca in loc de Bulgaria ne-am putea compara cu Polonia. Ni s-a bagat in cap ca de vina a fost Ceausescu, ca la noi comunismul a fost mai rau … mai cumplit, mai dezastruos etc. Nici nu ne cade prin cap ca poate o parte din vina asta o are Iliescu si partidul. Desi avem resurse cu mult peste Bulgaria, desi avem populatie mai multa, prin urmare forta de munca mai multa, mai puternica, specialisti mai multi, oameni cu experienta mult mai mare, desi avem resurse incomparabil mai multe decat Bulgaria, nu am reusit inca sa depasim Bulgaria – etalonul performantei noastre – de 26 de ani. Populatia care locuieste acum in teritoriul Romaniei nu are memorie pe termen lung, nu gandesc “macro” si nici nu inteleg cauzele raului: neo-comunismul cu blana democratica perpetuat de Ion Iliescu, FSN si toate cate s-au desprins din FSN. Din FSN nu s-a desprins doar partide (PSD, PDL, UNPR etc). In primul rand, din FSN s-a nascut o mentalitate si o cultura. Mentalitatea turmei, mentalitatea partidului care ne da salarii mari la bugetari, pensii la pensionari, posturi si favoruri la clientela. Plaga clientelismului si a depentendei de calau (sindromul stockholm) in ciuda unor idei preconcepute ca sunt o mostenire, reprezinta de fapt inventii si consecinte ale unui sistem nou, al carui creator a fost Ion Iliescu. Imi amintesc la fiecare alegeri o intamplare povestita de Ion Cristoiu cu ani in urma, in vremurile in care Iliescu inca mai candida. Cristoiu vorbea cu mama lui si o intreba de ce voteaza pe Iliescu daca e nemultumita de cat are pensia. Erau vremuri cand oricat de mult ar fi dorit Iliescu, pensiile nu se putea mari fara numar, in fiecare an electoral, ca in prezent: FMI-ul si creditorii erau mai atenti pe-atunci cu deficitele si imbalantele macroeconomice ale Romaniei. Asadar, Cristoiu isi intreaba mama: “Cu cine votezi, mama?”. Ea raspunde: “Cu Iliescu”. “Pai de ce, tot cu Iliescu, daca nu esti multumita?”. “Maica, eu stiu ca tot raul vine de la Iliescu, da’ tot cu el votez!”. Pare un dialog al absurdului, pare o poveste anormala, o inventie jurnalistica, un banc negru. Insa nu este deloc asa. Acest rasupns este o explicatie a starii de captivitate in care se afla majoritatea romanilor si a imposibilitatii de a spera la o schimbare si de a incerca cea mai mica schimbare. Spun stare de captivitate, de ce? Daca facem o segmentare a categoriilor sociale ale romanilor, ce putem gasi? Mare parte ar fi pensionarii, mai ales dintre cei care merg la vot. Cat de responsabil social sa fii, cat de plin de jertfa si daruire sa fii ca sa nu votezi, ca pensionar, cu cei care iti promit marirea pensiilor? Si mai ales, cat de nemultumitor sa fii sa nu votezi cu cei care ti-au marit pensia? Ce asteptari
Read more