De ce a ramas Romania in urma …

In toate clasamentele europene, la toti parametrii economici, sociali, la democratie, la bunastare etc, Romania se lupta inca din 1989 cu Bulgaria. Multi ne-am obisnuit asa si ni se pare normal. Nici nu credem ca s-ar putea altfel, nici nu ne imaginam ca in loc de Bulgaria ne-am putea compara cu Polonia. Ni s-a bagat in cap ca de vina a fost Ceausescu, ca la noi comunismul a fost mai rau … mai cumplit, mai dezastruos etc. Nici nu ne cade prin cap ca poate o parte din vina asta o are Iliescu si partidul. Desi avem resurse cu mult peste Bulgaria, desi avem populatie mai multa, prin urmare forta de munca mai multa, mai puternica, specialisti mai multi, oameni cu experienta mult mai mare, desi avem resurse incomparabil mai multe decat Bulgaria, nu am reusit inca sa depasim Bulgaria – etalonul performantei noastre – de 26 de ani. Populatia care locuieste acum in teritoriul Romaniei nu are memorie pe termen lung, nu gandesc “macro” si nici nu inteleg cauzele raului: neo-comunismul cu blana democratica perpetuat de Ion Iliescu, FSN si toate cate s-au desprins din FSN. Din FSN nu s-a desprins doar partide (PSD, PDL, UNPR etc). In primul rand, din FSN s-a nascut o mentalitate si o cultura. Mentalitatea turmei, mentalitatea partidului care ne da salarii mari la bugetari, pensii la pensionari, posturi si favoruri la clientela. Plaga clientelismului si a depentendei de calau (sindromul stockholm) in ciuda unor idei preconcepute ca sunt o mostenire, reprezinta de fapt inventii si consecinte ale unui sistem nou, al carui creator a fost Ion Iliescu. Imi amintesc la fiecare alegeri o intamplare povestita de Ion Cristoiu cu ani in urma, in vremurile in care Iliescu inca mai candida. Cristoiu vorbea cu mama lui si o intreba de ce voteaza pe Iliescu daca e nemultumita de cat are pensia. Erau vremuri cand oricat de mult ar fi dorit Iliescu, pensiile nu se putea mari fara numar, in fiecare an electoral, ca in prezent: FMI-ul si creditorii erau mai atenti pe-atunci cu deficitele si imbalantele macroeconomice ale Romaniei. Asadar, Cristoiu isi intreaba mama: “Cu cine votezi, mama?”. Ea raspunde: “Cu Iliescu”. “Pai de ce, tot cu Iliescu, daca nu esti multumita?”. “Maica, eu stiu ca tot raul vine de la Iliescu, da’ tot cu el votez!”. Pare un dialog al absurdului, pare o poveste anormala, o inventie jurnalistica, un banc negru. Insa nu este deloc asa. Acest rasupns este o explicatie a starii de captivitate in care se afla majoritatea romanilor si a imposibilitatii de a spera la o schimbare si de a incerca cea mai mica schimbare. Spun stare de captivitate, de ce? Daca facem o segmentare a categoriilor sociale ale romanilor, ce putem gasi? Mare parte ar fi pensionarii, mai ales dintre cei care merg la vot. Cat de responsabil social sa fii, cat de plin de jertfa si daruire sa fii ca sa nu votezi, ca pensionar, cu cei care iti promit marirea pensiilor? Si mai ales, cat de nemultumitor sa fii sa nu votezi cu cei care ti-au marit pensia? Ce asteptari

Read more

Unirea – just do it!

Unirea cu Moldova a revenit din nou in discutie in media romaneasca, pe masura ce alegerile se apropie. Si cum pana sa moara Vadim, avea cine sa se ocupe, mai nou a fost preluata de urmasii (ideologici) ai lui Vadim. Care, macar, spre deosebire de Vadim, nu au fost in situatia sa poata face ceva in directia unirii, cum a fost de exemplu Basescu. Ca si in privinta altor chestiuni, dupa parerea mea unirea nu se va face prea curand, fiind mai probabil ca sa avem autostrazi inainte de a avea unirea, daca cine stie cum prin ce minune istorica, choke-ul [1] de viziune (si de executie) in care ne aflam poate fi cumva depasit. Nu am inteles niciodata oamenii care baltesc in spaime ancestrale si fac o mie de calcule inainte de a face un pas. Cu atat mai putin, e greu de inteles cum in tara asta nu se gaseste un politician care sa zica: acum!, macar in privinta unirii. Unirea, in principiu, nu e greu de facut: presedintele sau parlamentul nostru trebuie sa convinga presedintele sau parlamentul moldovenilor sa organizeze un referendum. La noi nu ar fi prea complicat, cu siguranta majoritatea romanilor ar vota pentru. La moldoveni e posibil sa fie mai complicat, desi cel putin avand in vedere ca nici macar rusilor nu le-ar displace un pasaport romanesc cu care sa poata sa se plimbe pe unde vor ei in Europa, de unde putem trage concluzia ca mai mult ca sigur si moldovenii ar vota pentru, indiferent de ce spun sondajele. Marea problema e ca sa se gaseasca deci la noi un om care sa stabileasca treaba asta, sa se faca si dincoace si dincolo un referendum. Care ar rezolva pe loc problema. Care rusi, care americani, care europeni? Ne ma intereseaza ce cred altii cand e vorba de soarta noastra? Just do it! Nu ar fi prima data … Am mai spus si o sa repet: viitorul nostru, atat ca neam cat si individual este viitorul pe care il gandim si il facem. Se intelege ca si altii au unele ganduri cu privire la viitorul nostru si poate nu o sa ne iese toate asa cum calculam, insa daca gandim viitorul ca pe o suma a vectorilor din mintea fiecarui om si din planurile fiecarei organizatii, de orice nivel, se intelege ca vectorul cu amplitudinea cea mai mare are cele mai multe sanse sa determine directia. Deci dorinta si aspiratiile sunt irelevante daca nu sunt materializate prin fapte si decizii ferme, prompte si entuziaste. Se intelege, ca oarecare calcul nu strica, mai ales la nivelul unui stat, dar asta tine de implementare. Actul trebuie insa implinit oricand nu exista riscuri vitale pe cand calculele depind de moment si vizeaza implementarea. Sunt calcule cu privire la CUM fac ceva, nu la DACA fac ceva, sau CAND fac ceva. Exista nenumarate metode de a determina validitatea unei strategii, cum ar fi analiza SWOT, si cu siguranta ca nu ar strica ca lucrurile sa le facem cu cap. Dar este de o mie de ori mai bine ca macar sa

Read more

Ce am mai zis despre mega-catedrala

Inainte de a face copy-paste cu cateva paragrafe despre mega-catedrala, din articole mai vechi, as avea de adaugat cateva cuvinte. Mai intai, intamplator am vazut si eu “minunea”. E groteasca, e ditamai morman de betoane si caramida. Nu imi place cum arata si am mai tot spus asta. Poate la final o sa fie mai frumoasa, macar din punct de vedere arhitectonic si peisagistic. Am vazut ca unii aduc exemple cu mega-catedrale de pe la altii: Franta cu Notre Dame, Vaticanul cu Sf. Petru, etc. Astfel de constructii aduse ca argument “pro”-catedrala sunt penibile. Pentru ca vedem rodul credintei celor care au conceput si construit astfel de mega-catedrale. Apusul in ziua de azi este apostat, fostele biserici au devenit parcuri de distractie sau baruri. Nici macar din tarile ortodoxe, nu e potrivit sa dam exemple. Rusii, chiar daca au si ei mega-catedrale, nu sunt tocmai un exemplu vrednic de urmat ca popor ortodox. Poate da, au ei o traditie ortodoxa, dar pus in balanta cu orgoliul si alegerile istorice facute de poporul rus (popor regicid – si-a ucis proprii regi, care acum sunt sfinti), nu sunt un model pentru noi (desi prin omorarea lui Ceausescu si noi nu suntem prea departe). Si nici macar grecii care chiar daca au si ei 2-3 mari catedrale, nu sunt faimoase prin marime ci prin moastele pe care le gazduiesc. Poate cele mai vizitate locuri din Grecia sunt Meteorele, biserici construite pe stanci de piatra. E greu sa bati asa ceva si oricum a ne compara cu altii si a argumenta ca daca altii au mega-catedrale trebuie sa facem si noi sau e bine ca facem si noi, nu este nici logic si nici folositor. In esenta, ce vrem noi, sa ajungem catolici? Poate din partea unor ortodocsi superficiali, cu alura “intelectuala” si cu viziuni ecumeniste, a folosi astfel de comparatii e normal – atat il duce pe el capul, dar  in rest … Sa nu pierdem “the big picture” si sa nu ne facem ca nu vedem unele probleme administrative in cadrul ierarhiei. Poza aia de apare mereu pe Gandul cu ditamai Mercedesul in mijlocul unei mari de preoti nu este photoshopata. De asemenea, “stilul” de a conduce al patriarhului Daniel, cel putin din punct de vedere administrativ, nu a fost greu sa fie sesizat si sa ridice din sprancene si in cercuri mai putin restranse. Ma refer de exemplu la bagatul pe gat al Ziarului Lumina  – patriarhia a cerut tuturor parohiilor din tara sa faca abonament la x numere de ziare. Si altele … Sunt nenumarate zone unde administratia bisericeasca s-a implicat in tot felul de proiecte europene, unele ok, altele mai putin ok – si Slava Domnului ca inca nu a explodat si bomba asta inca. Nu mai vorbim de implicarea unor ierarhi in politica, prin simpla afisare impreuna cu unii candidati sau prin incurajarea la predici a crestinilor sa voteze o anumita persoana sau o anumita culoare. Greseli strigatoare la cer, care nu au fost abordate. Este deci firesc ca multi ortodocsi (mai practicanti sau mai putin practicanti) sa aiba sentimente mai mult sau mai putin negative fata

Read more

De ce vor bancherii să interzică cash-ul?

Au apărut recent câteva știri și pe la noi referitoare la scoaterea din funcțiune a banilor lichizi. Argumentele aberante emise variază de la comoditatea plăților cu cardul până la lupta împotriva terorismului. Mai ales acest din urmă argument vedem că reapare ca o scuză bună de aruncat prostimii cu orice ocazie și a fost folosită și la noi de tipa aia care cică e ministru al justiției (securiste) care din păcate a rămas încă în funcție dupa gogoșile scoase una mai umflată ca alta cu privire la tăierea macaroanei securiștilor – care taiere este inevitabilă oricum mai devreme sau mai târziu pe măsură ce în justiție încep pas cu pas să intre tineri care nu vor să se compromită și paradoxal … sunt preocupați de libertățile cetățenești. Faptul ca Isărescu nu a lansat încă o campanie oficială și la noi de promovare a noului cadou oferit de inginerii sociali ai noii ordini mondiale înseamnă că din fericire, rămânarea noastră în urmă poate fi un avantaj uneori, în sensul că a spera la o societate cashles într-o țară în care abia funcționează un amărât de sistem de sănătate bazat pe carduri este o utopie. Dar dacă Isărescu a tăcut, nu înseamnă deloc că în alte locuri nu se fac pași urgenți către eliminarea cash-ului. În Suedia de exemplu, nu mai poți merge cu autobuzul și să plătești cash: Centuries after becoming the first European country to introduce banknotes, Sweden could soon be the first to get rid of them. For the technology-savvy Scandinavian nation, a cashless society is on the horizon as many banks there no longer handle cash and most public buses won’t take it, either. But the shift toward a digital economy appears inadvisable to some Swedes, and critics are warning of the rising risks that come with paying by app and plastic versus bills and coins. (sursa) Motivul pentru care se pompează propagandă în direcția asta este în primul rând pregătirea pentru următorul nivel al crizei: dobânzile negative. Și nu întâmplător țările care deja au dobânzi de referință negative sunt primtre primele care tatonează cu ideea. În nici un caz tech-savvismul suedezilor ar fi motivul pentru care ei pot fi printre primii fericiți cetățeni total dependenți de stat. Pentru că dobânzile zero nu au scos lumea din criză și pentru că deși e logic că trebuie o curățire a sistemului financiar pentru a permite un restart organizat și eficient și cum restartul ar presupune ca o anume categorie socială să nu mai ia bonusuri și prime, bancherii se pregătesc să facă singurul lucru pe care îl știu, în încercarea de a stimula economia: să reducă și mai mult dobanzile. Și dacă acum ne aflăm pe la 0 sau -1 la nivel central, momentan, cum la populație dobânzile nu au ajuns încă chiar zero, oamenii încă își țin banii în bancă. Însă când dobânzile de referință vor trece la -2, -3, -4 și dobânzile negative vor ajunge în final și la oamenii de rând, inevitabil toți își vor scoate banii din bancă și îi vor ține la saltea. Să nu eliminăm această idee pe principiul că

Read more

Şi dacă extratereştrii arată la fel ca noi?

Problema extratereştrilor bate la poarta ştiinţei, pe măsură ce au loc din ce în ce mai multe progrese în depistarea planetelor extrasolare dar nu numai. Lansarea înlocuitorului lui Hubble – James Webb Space Telescope care va avea loc în 2018 va aduce noi şi noi descoperiri şi o dată cu ele probabil mai multe semne de întrebare decât răspunsuri. Cu cât trece timpul înţelegem că ştiinţa (îndeosebi fizica şi matematica) înseamnă nu atât descoperirea de noi teorii cât mai ales infirmarea celor greşite şi completarea celor corecte. Fiind pasionat de cărţi vechi, în colecţia mea se numără şi o broşură din colecţia Biblioteca pentru toţi – Ce este viaţa de Camille Flamarion -, care este apărută între 1890 şi 1920, perioadă pe care am dedus-o din nota aflată pe coperta 2, facând legătura cu istoricul Bibliotecii, de pe Wikipedia. Cine mă poate ajuta cu o datare mai corecta, e binevenit să o facă, din păcate eu nu am avut grija de carte şi pata mică care se vede în colţul de jos stânga acopera tocmai anul pe pagina a 1 jos, Iată un scurt citat din această broşură în care autorul reflectă la cât de frumos trebuie să fie cerul locuitorilor unui sistem bi-solar pe care acesta îl analizase reuşind să îi determine şi viteza de rotaţie. Observasem mai ales cu predilecţie un frumos grup de doiu sori, mai gigantici decât al nostru, unul roşiu-rubniu, strălucitor, altul albastru-safiriu, translucid, cari se învârtesc unul în jurul altuia în timp de două mii de ani, distribuind oamenilor de pe îndepărtatele lor sisteme, zile multicolore şi nopţi însorate, necunoscute pe planeta noastră. Autorul petrecuse o noapte urmărind sisteme de stele gemene şi dimineaţa trecând prin grădină (probabil întorcându-se acasă, observase cum 4 furnici puneau la cale să captureze o coleopteră amorţită şi rănită de una dintre ele. Cum una singură nu o putea căra, autorul observă cum prima furnică, le comunică la încă 3 propunerea misiunii de a căra prada în muşuroi. Povestirea cu pricina este despre furnici, nota cu privire la “oamenii de pe îndepărtatele sisteme” este doar o paranteză. Nu ştiu care e raportarea lui Flammarion cu privire la existenţa extratereştrilor şi care era trendul în acea epocă, dar bănuiesc că era vremea canalelor marţiene, căci printre cărţile sale se numără şi una intitulată La planète Mars et ses conditions d’habitabilité. Mi-a aprins însă un beculeţ folosirea termenului de oameni cu privire la posibilii extratereştri din acel sistem solar ale cărui doiu sori îi încântaseră privirea. Şi beculeţul meu aprins lansează următoarea idee: de ce credem că extratereştrii (dacă ar exista) ar fi prea diferiţi de noi? Ştiu că nu doar existenţa vieţii este pusă sub semnul întrebării, ci şi natura ei, nivelul de inteligenţă, organizarea sociala, etc. Când lansez această întrebare se înţelege din start că o fac în contextul în care eu nu sunt de acord cu teoria evoluţionistă şi prin urmare dacă viaţa există pe alte planete, îi dau mai multe şanse să fie la fel ca pe pâmânt – în ciuda argumentelor ştiinţifice. Îi atenţionez pe cei care se grăbesc să râdă de mine, că până mai ieri alte

Read more

NATO avertizeaza Turcia ca nu o va sustine intr-un razboi cu Rusia

“NATO cannot allow itself to be pulled into a military escalation with Russia as a result of the recent tensions between Russia and Turkey,” Luxembourg Foreign Minister Jean Asselborn told Der Spiegel. (SURSA) A facut-o intr-adevar prin gura unui mionion care nu are putere de decizie, dar niciodata nu va iesi in fata prin alti reprezentanti mai cu greutate. Nu era greu de vazut ca Turcia are propria politica si ca este evident ca americanii nu accepta bombardarea kurzilor. Nu m-ar mira in curand daca chiar americanii o sa inceapa sa le ofere kurzilor armament greu ca sa dea in turci. Aceste declaratii transmit clar un semnal si nu erau facute de ministrul de externe (!) al unei tari NATO daca nu se dorea transmiterea unui semnal rusilor. Pe masura ce momentul invaziei terestre se apropie (dupa cum stim Turcia si Arabia Saudita planuiesc o invazie terestra), apele se limpezesc si totul converge catre concluzia ca coliva turcilor s-a fiert. Pentru cititorii mai noi, care nu au urmarit seria razboiului ruso-turc recapitulam ce va urma: Turcia va ataca un pescador grecesc Rusia va ataca Turcia; va urma un razboi fulgerator in care turcii vor pierde in primul rand parcea de vest; se intelege va invazia rusilor va fi una terestra si se va face la stramtori Rusia va avansa cu trupele terestre in Orientul mijlociu prin Siria pana in dreptul Israelului, “amenintand” securitatea acestuia; bineinteles ca probabil rusii nu vor intentiona altceva decat protejarea Siriei care probabil va fi invadata de Arabia Saudita in sud-vest si este deja ocupata de ISIS in rest. daca in prima etapa NATO nu se va implica (asa cum avem deja declaratii – nu doar speculatii pe care le-am tot facut cu privire la acest aspect), europenii nu vor accepta sa stea cu mainile in san si le vor zice rusilor: gata, acum mergeti acasa, ati facut treaba buna; acum trebuie sa facem alegeri sau sa vina trupe ONU rusii vor “refuza” politicos cererea europenilor si va urma un razboi extrem de sangeros Ce mai urmeaza dupa aceste evenimente intr-un art articol – sau pentru cine are rabdare, in numeroase articole mai vechi. ~ ~ ~ ~ ~ ~ STIRI PE ACEEASI TEMA: Gandul: Avertismentul lui Hollande: “Există riscul unui război între Turcia şi Rusia”. Nota noastra: Indirect Hollande a avertizat si el Turcia ca razboiul daca va fi, va fi intre Turcia (deci nu NATO) si Rusia. Mai apoi a zis: “Este necesar să se facă totul pentru a se ajunge la o soluţie politică”. Vedem deci deja ca francezii s-au pozitionat, nu sunt alaturi de Turcia ci sunt mediatori, adica neutri. ZeroHedge: A Furious Turkey Says US Is “Acting Like An Enemy,” Demands Washington Brand Kurds “Terrorists”

Read more

Citate, citate

“Un nebun arunca o piatra in apa si o suta de intelepti se chinuie sa o scoata”. Oricat de mult m-am abtinut sa nu intru in lantul propagarii “pietrei” citatelor lui Dan Puric, nu ma pot abtine sa nu intru si eu un acest “sirag” al reactiilor care mai de care mai confuze, mai sterpe sau mai fara sens. Sper sa nu fie lipsita de sens interventia mea, sa aiba macar un minim, infim sens, pentru a nu fi doar inca o scremuiala de a scoate o piatra inutila oricum din apa. Nu cred ca domnul Plesu este nebunul din proverb. Nu sunt sigur nici ca nu e. Am citit si am recitit articolul cu pricina si parca totusi, pe alocuri are dreptate. Parca si mie mi s-a parut ca Puric scoate citatele din buzunar cum scot daciile fum. Si Plesu parca ii zice bine acolo, ca mai trebuie sa si citeasca nu doar sa citeze. Am citit si am recitit si m-am tot gandit: dar daca Puric chiar a citit ce citeaza? Daca omul chiar are memorie si a trecut prin cartile alea? Si chiar daca nu le-a citit pe toate, totusi citeaza frumos, nu sunt citate proaste. De mai multe ori m-am mirat cum de are Puric un citat pentru orice situatie si de cum nu exista propozitie fara citat in discursul sau… Acum, citind articolul lui Plesu, m-am tot gandit: dar parca nu le zice rau totusi Puric, citatele nu sunt chiar aiurea plasate, exista o oarecare coerenta cel putin pe termen scurt, caci oricum, daca incercam sa catalogam cinci minute din discursul lui Puric, nu cred ca il putem lega de o tema, Puric ţopăind dintr-una in alta mai ceva ca la Balsoi Teatr. Si ca si cum confuzia nu ar fi fost indeajunsa – face sau nu face bine Puric folosind atatea citate, are sa nu are dreptate Plesu sa-l taxeze, etc – colac peste pupaza, mai aflu si ca articolul este vechi de vreo 6 ani, noua fiind propagarea sa pe Facebook. Am avut o mica mare mirare gasind aceasta informatie (bineinteles neverificata) intr-un articol, mai ales pentru ca l-am vazut pe Puric la ultima emisiune, subliniind de mai multe ori ca nu da citate doar ca sa vada lumea ca a citit mult ci pentru ca citatele explica mai bine cum stau lucrurile, semn ca probabil stia de articol sau era constient de valva recenta. Avem deci inca un personaj care poate fi numit nebunul care a aruncat piatra in apa, cu siguranta fara sa aiba habar ce dispute va propaga – autorul paginii neoficiale a lui Andrei Plesu de pe Facebook care a sharuit articolul cu pricina. Inflatie de citate, inflatie de reactii ale unor personaje mai mult sau mai putin importante si inevitabilele comentarii libertine ale ocupantilor celulelor de reeducare de pe Facebook care cred ca daca dau un share sau un like sau arunca un “Puric, securistul, blah, blah” la comentarii” fac socializare sau participa la un dialog. Chestiunea in sine este insa importanta. Mai bine zis, chestiunile. Le-as enumera: este sau nu este bine sa folosim

Read more
1 35 36 37 38 39 48