De ce extratereştrii nu pot să aibă baze lunare?

Rodul “educaţiei” (adecă a spălăturii pe creier) de decenii prin filme SF şi presă de “popularizare a ştiinţei” asupra ateilor începe să dea roade şi este doar chestiune de timp până când IA va putea transmite live desanturi ale navelor extraterestre care ne vor transmite mesaje de unitate globală şi supunere faţă de algoritmii de inginerie socială care ne vrea binele, celor care vom scăpa după operaţiunea de reducere a carbonului dintre care o bună parte este carbon uman. Am câteva lucruri de subliniat încă din start: Să presupunem deci că extratereştrii au baze pe Lună. De ce ar alege Luna? Evident, ca să fie aproape de noi şi să ne monitorizeze. Dar cum anume e mai bine pentru ei să stea pe Lună, cum de pot să ne monitorizeze de pe Lună, dar nu de pe Marte care teoretic presupune aceeaşi tehnologie, adică raportul distanţelor între cele două este de 15, dar dacă extratereştrii vin de pe alt sistem planetar, cu siguranţă distanţa între Luna şi Marte până la pământ e nesemnificativă, dat fiind tehnologia lor puternică care le-a permis să vină de la distanţe atât de mari încât distanţa Terra Marte pentru ei este mizilic. Să presupunem însă că extratereştrii vor musai să stea pe Lună deoarece au un dispozitiv foarte puternic care poate neutraliza nuclearele şi pentru asta trebuie să fie pe Luna care e mai aproape decât Marte. Dacă extratereştrii au baze pe Lună şi nu pe Pământ înseamnă că vor să nu fie descoperiţi deoarece evident pe Lună e mult mai complicat să menţii o bază din cauza furtunilor solare care afectează comunicaţiile şi ard piele verzi ale micilor extratereştrii de pe Lună, chiar dacă cu siguranţă au costume de două ori mai rezistente ca ale NASA. Dar să presupunem că pur şi simplu, deşi sunt buni la cloacking şi e logic că ar prefera să stea pe Pământ, nu sunt chiar atât de buni încât să nu fie depistaţi pe Lună. Deci acceptăm că extratereştrii au baze pe Lună deoarece au suficientă tehnologie de cloacking cât să nu îi vedem noi (foarte uşor) şi totodată ei preferă dintr-un anume motiv Luna şi nu Marte. Apropos, ca o mică notă la comentariul despre locaţia bazei, sunt nenumărate locaţii în Sistemul Solar mai bune şi ca Luna şi ca Marte pentru monitorizarea planetei noastre DACĂ oricum eşti ditamai extraterestru cu nave şi baze, care ai venit din alt sistem solar. Dar să facem această presupunere că dintr-un anume motiv, extratereştrii au această slăbiciune, anume constrângerea că trebuie musai să menţină o bază pe Lună pentru a ne monitoriza. Să trecem acum la motivaţia şi interesul extratereştrilor. Este clar că – deoarece nu au deschis încă un post TV sau măcar un site unde să citim despre ei şi poate chiar să discutăm cu un chat de inteligenţă artificială pe care sigur îl au dacă şi noi avem aşa ceva – foarte probabil aceşti extratereştrii nu doresc să fie descoperiţi. Dar există unii (scriitori de cărţi) care

Read more

Mituri şi gogoşi despre normele de protecţie împotriva focului

Cristoiu analizează pe larg despre autorizaţiile de incendiu. Realitatea este următoarea. Normele din lege şi normativele sunt imposibil de realizat pentru o ţară săracă ca România. Este absolut imposibil şi total prohibitiv din punctul de vedere al costurilor ca aceste norme şi legi să fie implementate. Nu este deloc vina Guvernului sau a pompierilor sau a autorităţilor că proprietarii nu fac ce trebuie cu proprietăţile lor pentru a le proteja de foc. În ziua de astăzi cunoştinţele sunt complete, aparatele electronice de asemenea, opţiunile de rezolvare a unor probleme punctuale sunt la îndemâna tuturor. De asemenea sunt legi nescrise cum ar fi că nu trebuie să te zgârceşti la instalaţia electrică ci trebuie să faci totul cum trebuie, fără a face rabat. De departe, indiferent de norme şi reguli, nu doar în domeniul prevenirii incendiilor, vor exista mereu şmecheri care vor tăia colţul, atât la proprietarii care comandă anumite lucrări, cât şi la doreii care realizează aceste instalaţii. Personal am cunoscut un electriciat căruia i-a ars casa de la o instalaţie electrică improvizată. Deci o primă concluzie pe care doresc să o accentuez este că este corectă varianta cu acel afiş cum că unitatea nu are îndeplinite “normele” de protecţie împotriva focului, care norme oricum sunt aberante. Acest exemplu cu “normele” este doar o mică parte din nenumăratele, aberantele şi costisitoarele “norme” pe care birocraţii de la UE ni le bagă pe gât când în realitate, focusul asupra unor aspecte care nu pot fi controlate şi asupra unor riscuri mici este cu mult sub focusul asupra unor aspecte mult mai importante, care sunt la îndemâna decidenţilor şi care ar putea fi rezolvate. Mă refer aici, că de exemplu, oferirea de energie ieftină şi posibilitatea ca europenii să nu mai facă frigul iarna, e la îndemâna decidenţilor foarte facil, şi nu mă refer neapărat la renunţarea la sancţiunile asupra Rusiei care oricum sunt sancţiuni pentru unii şi doar în aparenţă deoarece oricum gazele ruşilor ajung la noi, dar sucelile legislative şi virtuţiile care se doresc afişate fac ca preţurile să fie triple. Aşadar în loc să ne ferească prin norme draconice de eventualitatea unui incendiu, care oricum nu este garantat că nu va apărea cu toate normele implementate, mai bine liderii europeni şi slugile lor de la guvernele ţărilor ar face mai bine să nu mai bage taxe şi impozite aberante conform planului “green deal” şi mai ales să nu mai interzică oamenilor să folosească surse de energie ieftină şi la îndemână, cum ar fi lemnele, cărbunii, gazele şi chiar centralele nucleare. Un al doilea aspect este că mai ales la noi, la Românika, chiar dacă normele s-ar aplica oficial, cum preţul respectării acestor norme este foarte mare, se va crea inevitabil încă o instituţie unde salariile şi mitele vor fi mari. Aşa cum de exemplu acum la ASF se munceşte puţin pe bani mulţi deoarece cine dă ştampila decide dacă o bancă mai rămâne pe piaţă sau nu, sau dacă un CAR sau dacă un IFN, tot aşa şi la

Read more

Problemele Ucrainei

Problemele Ucrainei în război sunt multiple. Motivele de optimism puţine. Încep cu cele din urmă deoarece eu cred că până şi motivele de optimism sunt problematice. Voi explica. Avem deci din când în când lovituri spectaculoase ale ucrainienilor asupra flotei ruseşti. Dacă de alte progrese nu prea sunt în stare, dacă tancurile leoparde ale nemţilor au intrat în silentio stampa după ce ruşii le-au făcut praf, dacă dronele conduse de piloţii ucrainieni foarte pricepuţi nu prea fac faţă asaltului de drone al ruşilor care par să nu aibă probleme să lovească orice ţintă oriunde dincolo de front, când auzim de loviturile asupra navelor de la Marea Neagră, ceva nu se leagă. Mai precis performanţa ucrainienilor în targetarea acestor nave este de departe cu mult peste performanţa în alte sectoare. Dar nu doar loviturile asupra navelor maritime sunt spectaculoase, ci ucrainienii au şi lovituri asupra unor aeroporturi destul de bune, în interiorul Rusiei cu multe avioane afectate, cu avioane scumpe, de ultimă oră, chiar asupra unor bombardiere nucleare. Cum de reuşesc asta ucrainienii? După părerea mea, americanii le dau cu linguriţa arme şi sprijin pentru îndeplinirea unor misiuni specifice. Sub umbrela prudenţei, cum că nu pot să le dea ucrainienilor de toate deoarece ruşii ar escalada, americanii le dau totuşi tot ce au nevoie pentru a decima flota rusească de la Marea Neagră. Secretarul Consiliului de Apărare al ucrainienilor se laudă deja că au distrus 20% din navele ruşilor. Oare la ce procent se vor oftica ruşii şi vor escalada? Deoarece este aproape clar pentru toţi că resuse NATO sunt folosite în aceste atacuri, poate chiar aeronave cu radare care decolează de la noi şi scanează tot ce pot la nordul Mării Negre. Dau coordonatele la rachetele ucrainienilor care apoi lovesc. Cu siguranţă ruşii îşi plimbă navele şi cu siguranţă au şi sistem de apărare. Dar sistemul de apărare poate fi derutat dacă există mai multe lovituri în acelaşi timp, adică nu poate face faţă la lansarea a 50 de rachete de exemplu. Evident că 50 de rachete costă şi Ucraina nu şi-ar permite prea multe lovituri de astea prin care să paralizeze sistemul de apărare, aşa cum nici ruşii nu îşi permit un atac doar cu artilerie continuă, deşi dacă ne uităm pe hartă … Aşadar sunt costuri imense pentru astfel de lovituri, poate mai mari decât beneficiile în acest război pentru ucrainieni. Ei oricum nu mai au nave, acele nave nu reprezintă un asset pentru ruşi în Războiul cu Ucraina deşi unele au mai fost folosite pentru a lansa rachete. Însă în ultimul timp ruşii preferă dronele deoarece sunt mult mai ieftine şi doresc să păstreze rachetele pentru viitorul război cu NATO. Iată deci de ce cred eu că preţul acestor lovituri ca şi know-how-ul este oferit de americani care au în planul lor strategic de acum vreo 15-20 de ani, neutralizarea puterii maritime a ruşilor din Marea Neagră, de unde şi presiunea permanentă asupra turcilor, bulgarilor şi românilor ca să investească în proiecte comune, ca să facă misiuni

Read more

Este Green Deal-ul European atât de important cât să justifice ieşirea?

Da! Voi explica de ce. Dar Green Deal-ul este doar o parte, ar fi justificată ieşirea şi fără acesta, de asemenea voi explica. Pentru melteanul care nu are idee pe ce lume trăieşte, e suficient poate să spun că actuala inflaţie e cauzată de Green Deal. Tipărirea de bani în toiul pandemiei cu scopul de a începe marşul accelerat către “emisii zero” în ditamai criză medicală cu nişte măsuri tembele luate în pripă, care s-au dovedit ulterior inutile şi foarte proaste chiar pe baza informaţiilor de atunci este Green Deal. Încercarea de a reduce masiv emisiile printr-o carantină perpetuă cu interdicţii de circulaţie, cu blocajul turismului şi al traficului internaţional, cu oprirea de fabrici în multe ţări membre, este Green Deal. Dar “măsurile” abia au început, anul de naştere al “programului” fiind 2020. Deja vedem ce mult a realizat în 3 ani de la lansare, prin prisma obiectivelor discutate la articolul anterior. În paralel cu plandemia, în această perioadă a fost aproape distrusă şi industria auto care dacă mâine se scot subvenţiile pentru maşinile “verzi” va avea un crash masiv care oricum se pare că nu poate fi evitat oricum. Voi începe deja acest articol cu punct ochit punct ţintit: nu toate măsurile pentru atingerea obiectivului de “emisiil zero” sunt luate pe faţă, discutate în Parlamentul European, publicate pe site-ul Comisiei şi asumate de liderii nealeşi. Cea mai mare parte din măsuri sunt în spatele uşilor şi există mai multe “agenţii” care împing agenda în faţă. Tot acest angrenaj are un singur motto, moştenit din filosofia de cucerire a Bisericii Catolice: “scopul scuză mijloacele”. Nu contează dacă vom fi obligaţi să folosim mijloace perverse şi medievale de controlul populaţiei, emisiile zero scuză măsurile de carantină. Nu contează dacă turismul European contează doar 0.00000001 în emisiile de CO2 la nivel mondial: paşaportul de vaccinare este un bun început şi după UE îl vom băga pe gât şi altor cetăţeni. Dar deşi în acest articol mă voi referi doar la UE, Green Deal este evident global şi agenda şi organizarea are evident amplitudine globală. Prefer însă să disec pe bucăţi fiara apocalipsei pentru că este mai simplu aşa şi deoarece pentru a ne salva obiectivul urgent al românilor este conştientizarea importanţei independenţei care ne poate salva măcar parţial de influenţa acestei kabale pe care o vedem că începe să lucreze şi ideologic chiar la nivel local. Ce este Green Deal şi de ce îi e lui Ciolacu atât de mult frică de el? Green Deal este practic o nouă Constituţie a UE sau poate mai bine zis un nou program de guvernare pe termen de peste 30 de ani. A votat poporul această constituţie sau program de guvernare? Nu! Poporul a votat un preşedinte şi un partid, care a pus la putere un guvern, care îşi trimite când şi când la Bruxelles un om doi ca să participe la deciziile Comisiei Europene, o organizaţie de conducere supra-statală, care are putere mai mare decât guvernele deşi nu este aleasă direct de cetăţeni ci

Read more

Ieşirea din UE: benefică indiferent de scenariu

Orice carte de strategie de război învaţă că elaborarea unor scenarii extreme este obligatorie pentru înţelegerea realităţii şi găsirea unor soluţii optime. Cel mai interesant exemplu pe care îl dau mereu când vine vorba este însă din afaceri, anume invenţia roboţilor Kiva, cumpăraţi şi dezvoltaţi în prezent de Amazon. Inventatorul acestora a dat faliment cu o afacere online şi ulterior când a analizat motivele şi a intrat în altă afacere, a făcut un scenariu extrem de pozitiv pentru a rezolva chestiunea logisticii care după cum mulţi ştiu, este principala constrângere a comerţului electronic. Bunăoară, inventatorul, Mick Mountz şi-a propus să facă un scenariu de soluţie logistică în care un parametru să fie infinit pentru a îşi extinde orizontul şi a sparge convenţiile unei modelări încastrate în nenumărate bariere cunoscute sau necunoscute. A ales astfel ca să îşi imagineze că ar avea spaţiu de depozitare nelimitat. De la acest scenariu, şi-a propus să dezvolte un sistem de lucru, urmând ca chestiunea spaţiului de depozitare nelimitat să fie ulterior rezolvată după prima etapă în care s-ar găsi o soluţie la un spaţiu nelimitat. Evident că pare fantezie şi glumă un asemenea scenariu deoarece evident există o mare diferenţă între infinit şi spaţiul real de stocare pentru orice companie din lume, indiferent de buget. Dar cine crede că cei mai tari roboţi pentru logistică din lume sunt o glumă, nu are habar de economie. Pornind de la spaţiul nelimitat, au dezvoltat roboţii Kiva care iniţial cărau câte un raft întreg de produse pentru a aduce produsul comandat la un punct de colectare a comenzii, după care îl mutau la loc înapoi. Un model total diferit de tot ce exista până la acea dată când automatizările presupuneau bănzi de rulare care treceau pe lângă rafturi de unde cel mult exista posibiltatea ca anumite rafturi să elibereze un produs sau un batch de produse automat pe o banda rulandă de unde aceste produse să fie toate duse la punctul de asamblare al coletului. Aşadar paradigma imaginaţiei exuberante cu privire la condiţii extreme deşi evident că în lumea reală acestea nu vor fi extreme, au dus la noi idei şi noi modele de soluţii care au fost geniale şi au câştigat cursa cu modele cu vechime poate de zeci de ani, optimizate continuu şi dezvoltate masiv de companii specializate în domeniu. Cu excepţia eşecului companiei Webvan care însă nu era specializată în echipamente de logistică ci doar era o afacere online de livrat alimente proaspete, Mick nu avea deloc legătură cu domeniul logisticii sau al roboticii. Exemplele pot fi mult mai multe, poate Elon Musk este unul care a revoluţionat multe domenii tot printr-o gândire pe scenarii, punând obiective aproape infinite, targeturi atât de mari încât chiar şi realizarea doar a jumătate din aceste obiective ducând la progrese cu mult peste ale competiţiei. Scenariul pozitiv Voi lua două scenarii din punct de vedere al existenţei şi implicaţiilor chestiunii problemelor climatice. În scenariul pozitiv presupun că dracul nu e atât de negru, că modelele sunt exagerate, că

Read more

Selfie-ul în “târgul de Crăciun” – icoană a singurătăţii

Pe măsură ce abonamentele nelimitate la internet devin mai accesibile şi pe meleaguri mioritice, cultura selfie-ului cuprinde întreaga demografie. Şi de unde selfie-urile erau văzute ca o manifestare specifică adolescenţilor care fiind neîncropiţi şi având personalitatea în coacere, doresc să îşi afirme imaginea în comunitate, ne trezim că toată lumea de toate vârstele e cu telefonul activat în poziţia standard, făcând selfie-uri sau poze la te miri ce banalităţi cum ar fi un bec electric chinezesc dintr-o instalaţie de lumini agăţată de un copac fie el artificial sau natural în mijlocul unei grămezi de anonimi care toţi se perindă ca credincioşii pe la moaşte prin faţa becurilor şi a “atracţiilor” din “târgurile” “de Crăciun”. Poate ar fi bine să nu mai folosesc ghilimele deoare cam totul e de pus în ghilimele. Evident că nu există nicio comunitate online, comunitate înseamnă cei cu care beau o sticlă de bere, mănânc o gogoaşă, ştiu cum îi cheamă şi ţinem cu aceeaşi echipă de fotbal. Restul sunt străini, chiar dacă poate genetic avem o oarecare suprapunere. Ideea de comunitate online a prins şi este imposibil de deonstruit într-un singur articol, fiind necesar o carte care să explice cum iluzia a luat locul realităţii prin virtualizare. Chiar cei care, îndeplinind criterile de mai sus ar avea o comunitate, mulţi nu se folosesc de comunitatea lor “offline” decât ca nişte obiecte de decor cu care să se proiecteze în online într-un anume fel, cum se văd ei pe ei sau mai bine zis cum doresc ei să fie văzuţi şi cred că sunt văzuţi dacă îşi asumă o anume prezenţă online. Mă afişez pe reţelele sociale pentru a arăta cât de cool sunt deoarece în primul rând am un trib şi apoi pentru a crea pretexte de a arăta ce cool sunt eu, prin interacţiunea sau comentariile celor 2-3 prieteni din jurul meu care mă includ în contentul lor, în comentarii, mă tăguiesc, îmi dau like-uri etc. Pe lângă această monstruozitate a simulacrului de comunicare online – o închisoare Piteşti ditigală după părerea mea – cu siguranţă mecanismul de stimulare a recompensei prin care reţelele “sociale” ne ţin captivi este o altă componentă care încurajază manifestarea online prin selfie-uri şi prin extensia acestora la poze de grup de la diverse evenimente, în esenţă tot pretexturi de construire a imaginii online, adică a icoanei noastre virtuale. De la lupta internă cu patimile, sau chiar de la sforţarea orgolioasă de a avea un anume progres intelectual şi de a dobândi o anumită cultură specifice tinerilor de acum 100 sau 20 de ani, de departe tinerii din ziua de astăzi au o singură obsesie (conştientă sau subliminală): construirea avatarului online, a imaginii pe care doresc ca ceilalţi să o aibă despre ei. Fără prea mult efort însă, singurătatea transpiră din ochii acestor tineri şi nu numai, deoarece aşa cum am mai zis există o extindere a relaţionării cu digitalul a tinerilor către categoriile mai în vârstă. De unde altă dată cei tineri învăţau de la cei bătrâni acum

Read more

Mitul simfoniei bizantine

Nu cred în acest mit. Nu cred nici că a fost adevărat şi nici că ar fi o soluţie. Cred mai degrabă în sloganul “singura soluţie e o revoluţie”. Evident o revoluţie spirituală care dacă este realizată la nivel individual poate avea şi ecouri în planul societăţii. Din puţinele mele cunoştinţe nu totdeauna Biserica a dus-o bine alături de împăraţii bizantini. Şi de asemenea nu a fost o filosofie şi un stil de organizare şi de raportare la politică în rândul Bisericii din care să fii rezultat această simfonie. Cel mai probabil, momentele de convieţuire aveau explicaţii practice, concrete iar apelul la legile date de Sf. Constantin au doar rol scolastic, evident că în Imperiul Bizantin împăratul era legea chiar dacă puterea legii depindea de puterea împăratului. În general ierarhia bisericească cel puţin teoretic avea aspiraţii spirituale, deci putea convieţui alături de împărat care în general avea aspiraţii materiale. Evident, teoria nu corespunde cu realitatea şi deseori ierarhii aveau şi ei aspiraţii materiale, mai ales dacă erau puşi în poziţii tentante şi primeau roluli administrative mai de voie mai de nevoie de la împărat. De asemenea, rareori s-a nimerit să există împăraţi cu viaţă sfântă care au făcut mai mult pentru Dumnezeu poate decât ierarhii din vremea lor cum a fost Sf. Iustinian. Dată fiind lunga istorie a Imperiuliu Bizantin, putem găsi tot felul de exemple de tot felul de convieţuiri, de la ierarhi care cereau împăratului să nu mai păcătuiască (cum ar fi Sf. Nifon la noi care l-a acuzat pe Radu că tolerează divorţul – şocand pentru zilele noastre) până la Sfântul Ioan Casian care era un împărat mai expansionist ca Putin în ziua de astăzi şi pe finalul vieţii s-a săturat de politică şi s-a apucat de mătănii, călugărindu-se. Cât despre statul în propria bancă, dăm ca exemplu iconoclasmul care a fost impus cu puterea Împăratului. Nu ştiu istoricul acestei idei, dar ştiu că mulţi influenceri ortodocşi o tot pompau pe meleaguri mioritice în perioada de tranziţie. A fost o scuză perfectă pentru perioada colaboraţionistă din epoca de aur. Dar şi astăzi, cu siguranţă şi ierarhilor căldicei care preferă să construiască orfelinate în loc să acuze guvernul şi poporul pentru păcatele impregnate nu doar în societate şi în viaţa lor ci chiar în legislaţie, în programa şcolară, în meandrele concretului altfel zis, ideologia simfoniei bizantine este un paravan comod sub care se ascund mişeleşte în faţa conştiinţei şi a chemării lui Dumnezeu. Sub stindardul “păcii” şi “parteneriatului Biserică-stat” se tolerează cele mai mari alunecări, se fac compromisuri legate de diluarea învăţăturii şi doctrinei prin ecumenism şi deseori se fac pogorăminte aberante cum ar fi dat binecuvântare pentru nunţi în post, pentru războaie ale Imperiului aiurea prin Afganistan sau chiar Kosovo, se acceptă pomeni şi mitinguri electorale şi chiar se pune umărul la ideologia europenistă, semn al unei totale necunoaşteri a lumii în care trăim şi a chemării Bisericii de a fi un far călăuzitor.

Read more
1 7 8 9 10 11 345